Traian Băsescu, mai rău decât viscolul

Deși discuțiile cu oficialul american au fost de la început amiabile, cei doi oficiali vorbind relaxat despre vremea rea care a dat lucrurile peste cap nu numai în România dar și în SUA, Băsescu a cotit discuția, surprinzător și jenant, declarând cu venin în fața generalului Breedlove că la noi e un fel de sat fără câini și că-n afară de președinție și de viscolul de afară, mai mișcă olecuță armata română care, vezi Doamne, ”este foarte mult implicată în a substitui lipsa de capacitate a administraţiei noastre de a păstra lucrurile sub control, în timpul acestei furtuni pe care o avem".

Dincolo de lipsa de statură din partea cuiva aproape constrâns prin fișa postului să reprezinte țara sa, nu s-o denigreze, remarcăm în reacția lui Traian Băsescu un veritabil sindrom obsesiv-compulsiv. Tot ceea ce-l interesează în acesta moment este USL și Victor Ponta. Nu din cine știe ce simpatie, dimpotrivă. Președintele practic și-a pus funcția și îndatoririle în cui și de câteva luni nu se mai preocupă de altceva decât de băgat bețe în roțile adversarilor săi politici. Pentru Băsescu campania electorală a început mai rea și mai amenințătoare decât viscolul de afară. Șansele mezinei Elena Băsescu sunt infime, cât despre ceilalți țuțări din nurul președintelui, toți o apă și-un pământ: cei însărcinați de Băsescu să execute un veritabil miracol electoral, sunt genul care moare de foame lângă frigiderul plin.

Chiar și cu această tensiune vizibilă care-l constrânge pe președintele Băsescu să funcționeze în regim de avarie, nu pot fi justificate astfel de ieșiri condamnabile, care pun țara și toți cetățenii într-o lumină proastă. Noi, ceilalți români, ce-ar trebui să face în aceste condiții, poate doar să-l tragem de mânecă pe distinsul oaspete american și să-l atenționăm să nu ia de bună tot ce spune bătrânul. Nu, nu e dictatură militară în România pe motiv de viscol, da, armata ajută cu destoinicie oriunde este nevoie dar nu o face pe motiv că lui Băsescu îi e antipatic guvernul, ci pur și simplu pentru că armata așa și-a făcut mereu datoria, în caz de necesitate, din toate timpurile.

Este o nesimțire vecină cu prostia să-i faci complice cu ochiul unui înalt emisar militar, denigrându-ți propria țară, pe motiv că nu-ți ies ție pasențele politice mai nou. Generalul Breedlove nu are nici timpul nici interesul să știe că, în aceeași măsură și pe vremea ”geniului” MRU, impus în fruntea guvernului chiar de Băsescu, tot armata a intervenit în județele calamitate. Repetăm, este firesc și foarte bine așa, căci nimeni nu vrea să vadă niște civili cum încearcă să dinamiteze sloiurile încremenite prin provincie. Intervenția armatei, acolo unde este cazul și unde guvernul cere, prin vocea ministrului Apărării, este firească, de înțeles și nu are nimic de-a face cu capacitatea sau incapacitatea unui guvern. Denigrarea mincinoasă a propriei tale țări este, însă, un limbaj internațional, pe care-l poate recunoaște cu ușurință atât generalul Breedlove cât și oricine altcineva.

Să sperăm că oaspetele american a văzut suficient de multe în lunga sa carieră de militar și va ști să pună eticheta cea mai lucidă declarațiilor elucubrante prin care un președinte european își face propria țară de ocară.