UDMR din nou la guvernare, o problemă doar pentru lupii moraliști

Specific atacurilor politice actuale este să întoarcă adevărul pe dos și să prezinte un punct forte ca pe o slăbiciune. Soluția cooptării UDMR la guvernare, pentru a compensa plecarea liberalilor, nu face excepție. Prezența UDMR alături de USD este înfățișată celor mai creduli ca slăbiciunea maximă a guvernului condus de Victor Ponta, când, de fapt, este trăsătura forte, care face noua formulă guvernamentală mult mai puțin vulnerabilă decât a fost cea realizată împreună cu liberalii lui Antonescu.

O alianță cu maghiarii lui Kelemen Hunor este descrisă în mod voit în culorile cele mai sumbre și, nu se ezită deloc, este taxată ca soluție imorală. Motivul unei astfel de anateme? Ungurii au făcut parte din toate formulele guvernamentale care s-au perindat la conducerea României de 24 de ani încoace. La o privire mai atentă, oricine este nevoit să admită caracterul extrem de pernicios al unui astfel de argument. Practic, toți aceia care acuză acum soluția maghiară, ca imorală, au fost alături de aceștia, la un moment dat într-una din multele echipe ministeriale care au condus România. Să spui despre un guvern că este imoral pentru că include UDMR echivalează cu un atac toate guvernele care s-au succedat la Palatul Victoria timp de 25 de ani. Băsescu, Antonescu, Blaga şi toţi reprezentanţii partidelor din România au apelat la UDMR pentru formarea de majorităţi susţinute. De ce acum este rău şi până acum a fost bine?

Inutil de subliniat că maghiarii din guvernele României postdecembriste nu au făcut gaură în cerul patriei, dimpotrivă. UDMR a fost mereu un liant al oricărei echipe, maghiarii lui Marko Bela și mai apoi ai lui Kelemen Hunor ajungând, politic, un fel de gardă elevețiană a Papei, ultimul element care se rupe într-o alianță. Ungurii nu au trădat niciodată, nu au emis pretenții suplimentare și nu au speculat slăbiciunile de moment ale aliaților. Cum și în ce fel reprezintă atunci o soluție imorală? Pentru că Traian Băsescu se teme că n-o să mai poată ”ajuta” noul guvern al lui Ponta, cu ranga, precum repara Gigi limuzina, asta nu îndreptățește încă pe nimeni să-i insulte astfel pe maghiari, deținătorii până în prezent ai singurei formațiuni care nu poate fi acuzată de meschinărie sau trădare politică. Traian Băsescu are dreptate să se teamă de ”apărarea” maghiară din jurul premierului, așa cum Victor Ponta are toate motivele să se autofelicite pentru noua înțelegere parafată cu aceștia.

Victor Ponta nu numai că va beneficia de un aliat redutabil și disciplinat, extrem de departe de colaborarea cu labilul Antonescu, dar, practic, nu va trebui să plătească aproape nimic pentru acest sprijin extraordinar! Sună șocant? Așa și este, iar sensul acestei afirmații devine repede accesibil dacă ne gândim doar că acele așa zise ”pretenții excesive” ale maghiarilor, de care făcea amintire Traian Băsescu, sunt de fapt toate puse pe hârtie și aprobate chiar de mânuța președintelui care acum tremură de griji și frisoane naționaliste. Maghiarii nu le cer românilor decât, pentru a nu știu câta oară, să se țină de propriile angajamente europene și interne, legi votate și parafate, toate ținute în suspensie de eternele calcule duplicitare politice. Traian Băsescu, care a promulgat el însuși acele acte normative a căror neaplicare o reclamă de fapt maghiarii din UDMR, părea să vadă mult mai clar lucrurile, în favoarea maghiarilor, când avea nevoie de aceștia. Duplicitatea președintelui Traian Băsescu, care-și permitea odinioară ”aroganța” de a-și urechea conaționalii că nu cunosc textul Tratatului de la Alba Iulia, iar acum îi taxează pe maghiari de soluție imorală, va fi ”apreciată” cum se cuvine, la urne. Adică tot acolo unde aceștia l-au ajutat de două ori pe Traian Băsescu, cu disciplina exemplară a ardeleanului care mai bine tace decât să fie nevoit să mintă.

Pe oricine va sprijini Traian Băsescu la următoarele confruntări electorale, fie acestea europarlamentare, fie prezidențiale, de un lucru poate să fie sigur. Doar o dată a fost expoziție canină la Budapesta, spune un celebru proverb unguresc. Așa cum și-a luat adio de la vacanțele pe banii publici din Covasna, așa și-a luat adio și de la voturile maghiarilor.