Expertul în cacealma politică, Traian Băsescu, înfrânt pentru a doua oară

Traian Băsescu a cedat pentru a doua oară într-o cacealma care s-a dovedit păguboasă încă de prima dată. Așa cum a cedat „înghițind broasca” numirii premierului Victor Ponta, deși a amenințat până în ultimul moment că nu o va face, așa s-a supus și în prezent voinței Parlamentului care a votat noul guvern cu o majoritate care i-a luat prin surprindere și pe liberalii disidenți ai lui Crin Antonescu. Orice a spus Traian Băsescu în toate aceste zile, au fost numai vorbe mari și goale, dovedind încă o dată, dacă mai era nevoie, că în lipsă de altceva Traian Băsescu joacă și la cacealma. Nu se asumă răspundere pe program de guvernare, punct! Nu a făcut-o niciun partid, în aproape un sfert de secol de democrație, nu vom schimba regulile jocului tocmai acum, că nu-i convin președintelui. Nu se poate să-i interzici guvernului Ponta ce i-ai permis guvernului Boc și guvernului Tăriceanu, cu precedentul politic ca și cu cel juridic nu glumești. În plus, nu poți să te opui CCR-ului în 2014 ca și cum nu ar fi existat deja o concluzie în acest sens, ne referim desigur la Decizia 98 din 7 februarie 2008 care stipula extrem de clar:

”Din textul Constituţiei rezultă că, în cazurile prevăzute la alin.(1) şi (3) ale art.85, numirea de către Preşedintele României a miniştrilor este un act de executare a hotărârii Parlamentului şi de învestire, pe această bază, a miniştrilor, de către şeful statului. Hotărârea organului reprezentativ suprem al poporului român [art.61 alin.(1) din Constituţia României] este un act obligatoriu, pe care Preşedintele nu l-ar putea refuza decât prin săvârşirea unor fapte grave de încălcare a Constituţiei”.

A doua înfrângere a lui Băsescu, este una mai subtilă, de imagine. Cu prețul încălcării prevederilor constituționale constrângătoare care impun președintelui neutralitatea politică necesară medierii, Traian Băsescu s-a implicat fățiș în politica recentă. Față de susținătorii dar și față de adversarii săi, a avut deseori grijă să sugereze că face acest rabat de dragul mizei, altfel spus miza aflată-n joc scuză mijloacele. Iar miza a fost construirea unui partid, scuzați analogia intenționată, ca ”soarele de pe cer”. Din nefericire pentru Băsescu, s-a dovedit prea târziu că nu poți construi un partid ”cum n-a mai fost”, curat, tânăr și altfel, cu aceiași lideri îmbătrâniți în rele. Rezultatul forțării prevederilor constituționale de către Băsescu a fost acest patetic PMP, o banală și minusculă formațiune de traseiști politici, care atrage mai nou, exact ca și alte partide, aceleași personaje care speră să scape de brațul lung al legii prin afilierea politică cea mai potrivită.

Privindu-l pe Traian Băsescu, strâmb ca un semn de întrebare și făcând bancuri ieftine și minunându-se de vârsta miniștrilor lui Ponta, îmi face plăcerea cea mai mare să cred că este aproape imposibil ca în sinea sa președintele să nu fi admis măcar o dată că lui Victor Ponta i-a reușit un guvern exact cum nu este partidul ”liderului” Udrea.