UDMR își urmărește interesul politic atacând regionalizarea și revizuirea Constituției

Vorbind despre proiectul regionalizării, Kelemen Hunor a afirmat că maghiarii din Harghita, Covasna şi Mureş se tem că vocea lor nu se va face auzită în procesul reorganizării administrative.

„Cei care trăiesc în Harghita, Covasna şi Mureş şi nu numai se tem de o asimilare foarte perversă. Printr-o reorganizare administrativă faci în aşa fel încât în nicio structură la nivel regional acea comunitate să nu aibă nici un cuvânt de spus. Nu putem accepta acest lucru!”, a declarat Kelemen Hunor.

În continuare, Kelemen Hunor a atras atenția că o asimilare a Ţinutului Secuiesc spre Braşov, Buzău sau Neamţ este inacceptabilă pentru UDMR și va fi de natură să determine ieșirea în stradă a populației de etnie maghiară.

„Nici Ceauşescu nu a îndrăznit în ’68 să facă o organizare teritorială în aşa fel încât cele două judeţe, trei judeţe să fie împărţite în patru-cinci-şase alte zone sau populaţia să fie asimilată spre Braşov, spre Buzău, spre Neamţ şi aşa mai departe. Oamenii au ieşit în stradă şi în ’68. Dacă cineva crede că nu vor ieşi în 2013, eu cred că se înşală!”, a afirmat Kelemen Hunor.

Or, esența discuției pe tema regionalizării a fost voit ocultată în aceste ultime luări de cuvânt ale liderului UDMR, în sensul în care Liviu Dragnea sublinia că la realizarea regionalizării criteriul determinant a fost ponderea slujbelor agricole:

„Caracteristica principală, caracteristica unitară este funcționalitatea în primul rând, într-o regiune este important să ai cât mai multe slujbe non-agricole. Asta este un criteriu obligatoriu pentru dezvoltare. Dacă numărul de slujbe agricole într-o regiune este mai mare decât celelalte este clar o rețetă pentru nedezvoltare”, a declarat Liviu Dragnea.

Ipoteza de la care a pornit Kelemen Hunor, trecând peste faptul că se bazează pe temeri neprecizate referitoare la o asimilare „perversă” cum le numește acesta, are la bază o supoziție pernicioasă și anume aceea că pentru populația maghiară majoritară în aceste regiuni primează criteriul etnic și nu cel economic. Dacă dăm la o parte această supoziție contra-intuitivă și nefondată pe date concrete, nu mai rămâne niciun alt argument valid în discursul liderului UDMR. De ce ar refuza secuii din cele trei județe să facă parte dintr-o regiune în a cărei componență intră Brașovul și Sibiul, când este clar că din această asociere vor avea de câștigat mai ales aceste județe mai sărace, în urma unei medii economice prin care vor fi practic remorcate? Există alte piedici care să împiedice unitatea culturală și de limbă a etniei maghiare în interiorul acestei regiuni centrale? Singurele interese care par să aibă de suferit pe viitor sunt cele politice și de altă natură ale UDMR, care nici nu se gândește să accepte altceva decât o soluție care să-i mențină status-quo-ul actual. Prin această tactică defensiv-ofensivă a UDMR se poate explica și discursul lui Kelemen Hunor și recentele amenințări cu retragerea susținerii în privința reformei constituționale, în fapt o simplă strategie conjuncturală prin care liderii maghiari își urmăresc propriile interese și vor să pună presiune asupra USL.

Kelemen Hunor nu iese din cadrul discursului uzual când subliniază că dacă nu a făcut-o până acum nimeni, nici de aici înainte nu va pleca nimeni cu Ținutul Secuiesc la pachet, din România. Or, cu același argument și aceeași retorică i se poate replica și acestuia, pentru că dacă până acum nu s-a realizat o asimilare forțată a comunității maghiare, slabe șanse să se realizeze de acum încolo, în cadrul Uniunii Europene.