Umilit de Ponta, pafaristul Iohannis și-a făcut-o cu mâna lui

Cele mai urâte presimțiri ale susținătorilor acestora s-au adeverit sub privirile stupefiate ale ”moderatorului” Rareș Bogdan, căruia nu-i venea să creadă halul de nepregătire a prezidențiabilului ACL, aproape ofensator atât la adresa gazdelor cât și a interlocutorului...

Am avut o demonstrație de politicianism găunos aproape clinică, cu sloganurile propagandei lui Orban, nedigerate și regurgitate fără jenă, cu un Iohannis care s-a lăsat provocat și a pierdut pe drum calmul german proverbial, cu nelipsitele confuzii și discuții pe lângă subiect pe teme constituționale, cu fluturat bubele corupției adversarului, de parcă ai lui ar fi cu ceva mai breji. Peste toate, bonus, eterna confuzie: dragă domnule Iohannis, temele pe care niște oameni răi sau nepricepuți te îndeamnă să le repeți, sunt din alt film, al alegerilor locale și parlamentare. În 2 respectiv 16 noiembrie, românii decid cine va fi președinte, nu cine va fi premier.

Este drept că atribuțiile și prerogativele președintelui, ca și strategiile sau viziunea acestuia nu sunt subiecte atât de ”darnice” și nu pot fi exploatate din punct de vedere populist, dar e chiar prea de tot să candidezi la președinție cu promisiuni mai potrivite în gura unui prim-ministru. Și aici atingem o coradă extrem de sensibilă pentru Klaus Iohannis și echipa. Aceștia fac referiri la insuccesele guvernării Ponta, deși multe dintre statisticile naționale și internaționale îi contrazic flagrant (să facem aici o paranteză pentru penibilul total al momentului în care jurnaliștii iRealitatea intenționau să întoarcă pe dos, din traducere, sensul declarației FMI despre performanțele României, tot așa dragi colegi, cu astfel de metode veți scăpa poate de insolvența materială dar nu și de cea morală!).

CITESTE SI Prima reacţie a lui VICTOR PONTA după dezbaterea cu Iohannis

Treburile și socotelile economiei românești sunt pe calea cea bună. Că se putea și mai bine, asta este o altă poveste, în care ne simțim nevoiți să amintim atmosfera de permanent sabotaj politic de care a avut parte Victor Ponta și echipa acestuia din partea camarilei prezidențiale, îcepând din 2012 și pînă în ziua de azi. Unii ar putea spune că este aproape un miracol că, în aceste condiții, România este totuși pe creștere, căci ce construiau miniștrii lui Ponta ziua, demolau consilierii lui Băsescu noaptea. Dar să revenim. Cum justifică echipa de campanie șpagatul logic executat de Iohannis, care, deși pretinde că rezultatele guvernării lui Ponta sunt dezastruoase, simte nevoia să intre în declarații și promisiuni de același fel, din domeniul prerogativelor executivului?