Un deceniu de sfidare a legii: de la primarul Băsescu la primarul Iohannis
”Aici sunt banii dumneavoastră!” ar fi cea mai concisă formulă aptă să definească perioada blestemată economic și politic cuprinsă între 2004 și 2014. În 2004 Traian Băsescu era un primar ce căuta disperat protecția în fața legii oferită de funcția supremă. Proiectul Pasajului rutier Basarab atârna din ce în ce mai greu în ”portofoliul” juridic al Primăriei Generale.
Pasajul Basarab, ce urma să se ridice în locul vechii pasarele, s-a transmformat de la bun început, cu rapiditate, într-un pretext pentru tunuri financiare. Startul l-a dat primarul general Traian Băsescu, care a băgat în buzunarul unei firme 37 de miliarde de lei cu o grabă suspectă şi fără acordul obligatoriu al consilierilor municipali, cumpărând practic maculatură de lux căci proiectul n-a demarat niciodată. Anastasiu Crişu, procurorul general financiar al Curţii de Conturi, sesiza în noiembrie 2002 Colegiul Jurisdicţional al Municipiului Bucureşti, pentru recuperarea de la primarul Băsescu a prejudiciului de 37 de miliarde de lei, pentru încălcarea Legii 489/2001 care obligă ordonatorul de credite să aibă aprobarea CGMB. Pe primarul Băsescu l-au scăpat, pe rând, judecătorul financiar Petre Lăzăroiu, care a și pierdut învestitura din partea CSM, trecând în avocatură, dar și procurorul general financiar Alexandru Ţurlea, care a cerut recursul la Curtea de apel și după aceea, incredibil, a insistat pentru respingerea propriului recurs. Apoi preacinstitul primar Băsescu a intrat în vizorul DNA care i-a deschis în 2004 un dosar de urmărire penală repartizat procurorului Claudiu Dumitrescu, a cărui singură contribuție a fost să-i dea în ianuarie 2005 un prematur NUP, invocând autoritatea de lucru judecat, deși sentința Curții de apel ar fi devenit irevocabilă abia la 1 aprilie 2005. Pripeala emotivului procuror s-ar putea explica și prin faptul că între timp primarul general devenise președintele republicii.
Citeşte şi: Are de fapt vreo explicație Iohannis pentru cum și-a luat cele șase case?
Restul e istorie, după cum spuneam, un deceniu pierdut definitiv pentru România. Azi de primarul general ordonator de credite își mai amintesc prea puțini, iar președintele republicii își pune singur în piept decorația de campion al anticorupției. Mai mult, Băsescu se consideră îndreptățit după 10 ani obositori în unghiul mort al legii la o mică recompensă post festum: o avere demnă de un demnitar sovietic din perioada de glorie a USSR. Două vile şi o casă de oaspeţi, piscină, deschidere la lac, teren de 4 hectare... Da, ați citit bine, lui Traian Băsescu nu-i ajung sutele de hectare ale moșiei de la Nana.
Și de ce s-ar jena fostul primar, când din urmă vine noul primar cu probleme? Ce sunt micile mânării cu casa din Mihăileanu, sau jongleriile cu Cășuneanu, pe lângă cele șase case ale noii speranțe de dreapta, adusă pe scut tocmai de la Sibiu? Punem pariu că lui Klaus Iohannis nu i se pare nimic în neregulă privitor la poftele de sfârșit de mandat ale ”merituosului” Traian Băsescu? Că doar n-a cerut șase case, ci doar trei...
Ştirile orei
"Dincolo de orice neînţelegeri dintre CGMB şi primarul general nu a existat în realitate niciodată voinţa autorităţii deliberative de a se realiza aceste proiecte în forma şi numărul iniţiale, motiv pentru care unele au fost anulate. Prin urmare, lipsind această voinţă, nici primarul general nu avea posibilitatea să purceadă din proprie iniţiativă la plata unor sume de la buget în speranţa (poate hazardată prin prisma evidenţelor) că va convinge CGMB să revină la sentimente mai bune în ceea ce-l priveşte (...) Există la dosar probatorii suficiente din care rezultă, indubitabil, că lipsa de voinţă a autorităţii deliberative de a se realiza aceste proiecte a fost evidentă (...) Or, primarul general fiind ordonator de credite are o răspundere gravă şi nu trebuia să facă plăţi în condiţiile în care observa că asupra proiectelor planează incertitudinea"
ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ
NOOBZ.ro