Vasile Blaga pregătește ce a mai rămas din PDL pentru potopul electoral

Am putea chiar spune că, de când a fost aruncat în opoziție, PDL are pentru prima oară o acțiune notabilă, pozitivă și de natură să clarifice configurația politică actuală, în detaliile esențiale. Dați-mi voie să argumentez.

Participarea. Să remarcăm țurca uzuală cu numărul participanților. Unii consemnează că n-au fost nici 4.000, alții insistă că numărul real al participanților ar fi fost de aproape 10.000 de persoane. Este irelevant, oricare ar fi adevărul. Să fim generoși și să considerăm, măcar din amabilitate pentru Vasile Blaga, situația cea mai favorabilă pentru acesta, în care PDL a reușit să aducă 10.000 de oameni în București. Chiar și din perspectiva aripii lucide a partidului, e puțin, estimarea organizatorilor fiind de 15.000... Dar ce înseamnă pentru colosul de odinioară acești zece mii de oameni, aduși cu mari eforturi din toată țara? Picioarele de lut ale acestuia au cedat încă din 2012 și nimic nu a intervenit de atunci, de natură să mai redreseze situația din sondaje a unui partid care, în perioada de glorie, aduna 10.000 de oameni pe un picior, numai din Capitală.

Mobilizarea activiștilor din toată țara, la un nivel disputat în funcție de zona mass media care a făcut aprecierile, indică doar că PDL oscilează nesemnificativ, poziționat în continuare la nivelul unui fatidic 12%. Desigur că propaganda de partid și însuși Vasile Blaga, vor prezenta această situație ca premisa unui viitor triumf la urne. Cât de instabilă este însă această poziție, ar trebui întrebat UDMR, care s-a bucurat de aceasta ani la rând, fără șanse reale să o depășească și, cum s-a dovedit ulterior, să o mențină. Acest procent, la limită, este pulsul unui pacient aflat la răscruce. Doctorii ridică neputincioși din umeri și nu știu ce să spună rudelor adunate la căpătâiul bolnavului. Există o singură zonă politică pentru care zbaterea democrat-liberalilor, care au trambalat cu greu câte o sută, două de oameni din toate zonele, poate fi privită ca o demonstrație sfidătoare. Doar pentru coagulații lui Băsescu, pentru Udrea și compania, mitingul PDL nu s-a văzut ca o sforțare ci ca o demonstrație de forță. Ultima declarație a președintelui Băsescu s-a vrut spirituală, dar a pus degetul pe o rană dureroasă: PMP este un copil prematur! Pentru cei care nu se dau în vânt după eufemismele prezidențiale, traducem noi: partidul popularilor este un avorton politic. Pentru acest partid, cel puțin câțiva ani de aici încolo, un miting precum cel organizat de PDL va rămâne doar un vis, chiar dacă Elena Udrea va continua să confunde ciobanii cu agricultorii, în ritmul susținut de până acum.

Mesajul. Să ataci Guvernul pe teme economice în plină perioadă de relansare economică presupune mult curaj, la limita inconștienței. Am putea spune asta, dacă n-am fi epuizat în rândurile de mai sus doza de amabilitate generoasă repartizată lui Vasile Blaga. Așa, suntem nevoiți să constatăm lipsa aproape totală de mesaj, inspirație și strategie politică. PDL și-a scris public în frunte că nu are încă nici cea mai vagă idee ce să spună sau în ce direcție să meargă în anul electoral 2014.

Rasolul. Ceea ce este mult mai grav, Vasile Blaga a ratat la acest miting o ocazie unică, istorică am putea spune. Să aduni 10.000 de oameni în București, ca să arunci poante cu venin moderat în freza Elenei Udrea reprezintă risipă de muniție, în contextul penuriei totale în care se zbate PDL. Nu numai că cei 10.000 puteau găsi pe Facebook, dacă doreau, poante și glume fără calibru la adresa blondei lui Băsescu. Un adevărat lider politic ar fi știut că se adresează nu numai celor convinși să vină, din piață, ci mai ales celor care au rămas acasă.

Momentul ratat de Blaga, putea reprezenta o cotitură istorică, care ar fi transformat PDL într-un adversar politic redutabil. Nu cred că Blaga va mai avea vreodată șansa să se adreseze public unor oameni și să se dezică răspicat de Băsescu. Dacă Vasile Blaga ar fi spus celor prezenți, dar mai ales celor absenți, că PDL își asumă ”greșeala Băsescu” și că se dezice pentru totdeauna de măsurile antinaționale luate de acesta prin guvernarea marionetei Boc, duminica aceasta putea fi trecută ca sărbătoare oficială de eliberare de sub Băsescu, în calendarul partidului. Iar România ar fi avut un nou jucător politic în competiție... Dar, în timp ce la București liderul Blaga nu-și găsea cuvintele potrivite la adresa stăpânului de altădată, la Cluj, Băsescu îi mai sustrăgea un primar din portofoliu, în persoana vexantului Emil Boc, noua achiziție de mare angajament a formațiunii traseist-populare înjghebată de Elena Udrea.

Explicația. Lipsa cronică de curaj politic de care se face vinovat Blaga în confruntarea cu Băsescu nu mai poate fi disimulată sub masca prudenței. ”Marea” schismă a Elenei Udrea a fâsâit între timp, lista traseiștilor trădători fiind oricum cunoscută în PDL, de ceva timp. În mod evident altceva îi pune botniță lui Blaga, chiar la momentul oportun, când nădragii președintelui îi flutură fără apărare, pe la nas. În zona clarobscură, știută de toți dar explicată de puțini, avem tendința să rememorăm începuturile conflictului dintre cei doi. Vameși arestați și duși precum călușarii, cu alai media și aplauze. Povești incomplete, ”transpirate” suspect de prompt în presă despre o enigmatică ”Regină” a corupției din vămi, a cărei identitate nu a fost până la urmă dezvăluită nici până azi acolo unde trebuia, adică în Justiție... Să fie PDL condus la vârf ca ursul, cu ajutor unui dosar băgat belciug exact în nasul cui trebuie? Oricare ar fi răspunsul, e prea târziu pentru PDL, care nu-și mai poate schimba structurile la vârf în plin an electoral...

Concluzia. Iată de ce considerăm ca binevenit protestul PDL: am avut confirmarea și ne-am lămurit cu privire la câtă putere și trecere mai are PDL în teritoriu. Am aflat și că Blaga nu este dispus să-l atace cu adevărat pe Băsescu, preferând să pună membrilor și activiștilor aceeași placă uzuală, în care atacă liderii USL, practic singura acțiune politică lipsită de riscuri reale pentru liderul PDL.

Am înțeles și că PDL-ul lui Vasile Blaga duce o luptă de opoziție de operetă, nefiind interesat să aducă elemente și argumente noi în disputa politică, chiar dacă cele obișnuite sunt expirate. Nu se aliază cu USL, o precizare binevenită, dar nici nu o atacă la baionetă. Aceasta dovedește că Blaga nu crede în victoria pe care o clamează ci vine, la un nivel inaccesibil marelui public, cu un obiectiv mult mai prudent și anume supraviețuirea politică cu orice preț în următorul cataclism electoral. Ce se construiește de zor și cu mare larmă, în piața publică, nu este nici eșafodul lui Băsescu, nici mașinăria de luptă împotriva USL. Ce s-a văzut duminică, la București, nu a fost un meeting ci un șantier naval.

Vasile Blaga construiește de fapt o arcă a lui Noe pentru PDL, pasând prevăzător disputele reale pentru mai târziu, adică după potopul electoral din perspectiva căruia orice alte ambarcațiuni politice sunt inadecvate...