Absorbţia fondurilor europene creşte într-un an cât la alţii în şase
În mod firesc, apropierea noului an reprezintă un moment al bilanţului. Cum a fost anul 2013 pentru România, ce s-a întâmplat din punct de vedere politic și instituțional reprezintă unul dintre laitmotivele emisiunilor de știri și al talk-show-urilor de sfârșit de an.
În acest avânt mediatic retrospectiv, datele economice al guvernării se bucură pe nedrept de o atenție aproape inexistentă, cu toate că ele spun povestea unui an cât se poate de bun, în care România a reușit să devină o adevărată performeră a Uniunii Europene dintr-o mulțime de puncte de vedere: rata de creștere economică, producția agricolă, producția industrială, sau creșterea exporturilor.
Poate însă că în niciun alt domeniu evoluția înregistrată pe parcursul anului 2013 nu a fost mai spectaculoasă precum în cel al absorbției fondurilor europene. Și aceasta pentru că schimbarea în bine pe care am avut-o la acest capitol a contrastat în mod cât se poate de evident cu situația care se înregistra înainte de preluarea guvernării de către USL.
În perioada 2007-2012, grație unei gestionări dezastruoase a domeniului absorbției fondurilor europene, România era efectiv codașa Uniunii Europene în ceea ce privește capacitatea de a atrage banii Bruxelles-ului. Rata de absorbție, care a rămas mereu la o singură cifră, transformase România într-un contribuitor net la bugetul Uniunii Europene, în loc să îi impulsioneze dezvoltarea economică. Iar situația a ajuns de-a dreptul dezastruoasă când, urmare a greșelilor de gestiune și a fraudelor la care fostele guvernări au închis ochii cu bună știință, Comisia a decis să ne suspende majoritatea programelor operaționale. România a fost atunci în pericol să piardă definitiv tot ceea ce mai rămăsese de absorbit din sumele alocate pentru actualul exercițiu bugetar al Uniunii, ba chiar ar fi putut fi nevoită să restituie și mare parte din puținul ce fusese totuși accesat.
Din fericire însă, după preluarea guvernării de către USL, situația a început să se schimbe cu pași repezi. Sistemul de gestiune al fondurilor europene a fost reașezat pe baze de corectitudine și eficiență, iar Bruxelles-ul a deblocat programele operaționale, unul după unul.
Urmare a măsurilor care au fost implementate, România a ajuns la o rată de absorbție de aproape 30%, ceea ce era doar un vis frumos în mai 2012, când ne puteam ”lăuda” cu un procent de numai 7%, s-a transformat astăzi în realitate. Economia a beneficiat astfel de un aflux de aproape 3 miliarde de euro, mai mult decât am atras în toată perioada anterioară. Iar acești bani au contat enorm în impulsionarea unei creșteri economice solide.
Lucrurile ar fi putut să stea mult mai bine dacă majoritatea programelor operaționale nu ar fi fost blocate, unele dintre ele chiar și pentru aproape un an de zile. Probabil am fi avut astăzi o rată de absorbție de 50%, așa cum promitea ministrul Eugen Teodorovici. Dar chiar și așa, modul în care lucrurile s-au mișcat pe partea de absorbție a fondurilor europene a fost de-a dreptul spectaculos în 2013, iar România poate privi în sfârșit cu speranță către noul exercițiu bugetar, în condițiile în care va putea pune în practică experiența acumulată pentru a implementa un sistem mult mai performant de absorbție.