AFP: Gazul de şist american schimbă regulile în industria chimică

Dacă întreaga industrie americană poate de acum să-şi reducă factura energetică, având la dispoziţie gaz de aproape trei ori mai ieftin decât în Europa şi de cinci ori mai ieftin decât în Asia, industria chimică este cea care a profitat cel mai mult: dincolo de a fi o simplă sursă de energie, gazul este materia primă pentru fabricarea mai multor produse, în primul rând plasticul.

American Chemistry Council (ACC), principala federaţie a industriei chimice americane, numără în prezent 110 proiecte de investiţii anunţate în SUA, pentru un total de 77 de miliarde de dolari, în condiţiile în care niciunul din membrii săi nu intenţiona să investească în această ţară în urmă cu doar cinci ani.

Dacă toate aceste proiecte vor fi realizate, ACC prevede 46.000 de noi locuri de muncă şi peste 200.000 de subcontractanţi, într-un sector care a scăzut de la 1,1 milioane de locuri de muncă în 1981 la mai puţin de 800.000 acum nu foarte mult timp, notează France Presse.

Din primele zăcăminte exploatate era extras în cea mai mare parte metan, care are însă o rentabilitate scăzută. După 2010, companiile de forare s-au concentrat pe petrolul de şist şi "gazele umede", care conţin cantităţi mari de butan, propan şi etan.

Aceste gaze sunt foarte utile pentru că pot înlocui cu succes nafta, o componentă a petrolului al cărei preţ rămâne foarte ridicat, pentru a fi transformate în produse (polietilenă, polipropilenă, butadienă) care stau la baza industriei chimice mondiale şi a unui număr mare de obiecte de larg consum.

Întrucât etanul este, în prezent, de aproape trei ori mai ieftin decât nafta, petrochimiştii îşi îndreaptă acum atenţia către SUA, unde uzinele petrochimice oprite au fost repornite, iar altele şi-au mărit capacitatea. Un exemplu remarcabil este compania LyondellBasell, care a trecut de la faliment în 2009 la profituri record anul trecut.

Va exista o nouă "bulă" care va exploda odată ce preţul gazului american va creşte cu deschiderea, în câţiva ani, a uşilor exportului, lansarea centralelor electrice pe gaz, dificultăţile financiare ale unora dintre companiile de forare sau posibilele restricţii asupra fracturării hidraulice, o tehnică riscantă pentru mediu?, se întreabă agenţia franceză de presă.

Cele mai expuse la noua concurenţă din partea SUA sunt Asia şi Europa, unde uzinele petrochimice funcţionează în principal pe baza naftei. 

În Asia, în special în China, "rata de utilizare a uzinelor deja scade, la circa 85%, faţă de 100% sau 110% în trecut", notează Chuck Carr, un expert în sectorul chimic al firmei de consultanţă IHS. În Europa, unde capacitatea este deja la 70%, este probabil ca aceasta să scadă şi mai mult, ceea ce ar însemna închiderea parţială sau totală a unor uzine, continuă acesta.

Concurenţa americană va deveni şi mai puternică atunci când noile uzine americane, acum în stadiu de proiect, vor fi inaugurate, probabil în 2017-2020.

Mai sunt câţiva ani până atunci, "însă nu se va produce vreun miracol", avertizează Patrick Pouyanné, directorul diviziei de rafinare-chimie de la grupul Total.