Am aflat pe pielea noastra care sunt soluțiile lui Traian Basescu pentru FMI și pentru România

În niciun alt domeniu însă președintele nu a s-a implicat mai puternic și nu a produs mai multe daune României ca în domeniul economic.

Pe vremea cabinetelor PDL-iste pe care le-a condus de la Palatul Cotroceni cu mână de fier, Traian Băsescu a impus o viziune economică de un conservatorism extrem, în care întreaga povară a fiscalității a fost așezată pe umerii populației. Se știe astăzi că nu FMI-ul a fost cel care a cerut ca bugetarilor să le fie tăiate salariile, ca pensionarii să fie obligați să plătească CAS, sau ca TVA-ul să fie majorat peste noapte până la 24%, ci autoritățile de la București. Iar președintele nu a făcut niciun secret din faptul că a fost cel care a girat aceste măsuri, care au dus majoritatea populației spre o sărăcie lucie.

Și astăzi România mai plătește factura pentru austeritatea de o duritate nemaintâlnită pe care Traian Băsescu a impus-o și care a accentuat contracția economică, stimulând o reducere drastică a consumului. Mai mult, chiar dacă s-au făcut pași importanți în vederea refacerii puterii de cumpărare a populației, stimularea unei creșteri economice capabilă să susțină majorarea substanțială a nivelului de trai se dovedește dificilă în condițiile în care același Traian Băsescu a girat la nivel european impunerea prin Tratatul Fiscal a unei limite extrem de reduse a deficitului.

În aceste condiții, cabinetul Ponta are la dispoziție un spațiu fiscal redus pentru finanțarea investițiilor sau pentru implementarea de măsuri care să stimuleze dezvoltarea afacerilor. Cu toate acestea, cabinetul nu a încercată să reducă veniturile populației pentru a asigura resursele necesare. Ba dimpotrivă, guvernul Ponta a făcut și face în continuare eforturi pentru a reduce fiscalitatea căreia românii sunt nevoiți să îi facă față. Dovadă reducerea TVA la pâine și intenția de a extinde această măsură și pentru alte produse alimentare.

În plus, atunci când au trebuit totuși introduse noi taxe, acestea au fost gândite de așa manieră încât categoriile de populație cu venituri mici să nu fie afectate direct, iar impactul indirect să fie minim sau zero, ca în cazul accizelor la carburant. Cabinetul se asigură astfel că obține resursele necesare pentru investițiile atât de necesare stimulării economiei, fără însă să reducă spațiul fiscal disponibil pentru măsuri de protecție socială, sau pentru creșterea veniturilor populației.

Iese astfel în evidență diferența radicală între modelul Traian Băsescu și modelul Victor Ponta. Dacă în primul caz, românii au dus tot greul, în cel de-al doilea guvernanții fac eforturi, inclusiv în negocierile cu FMI, pentru ca povara pentru populație să fie cât mai mică.