Andrei Pleșu: Mărirea și decăderea unui intelectual de marcă

De obicei nu fac analiză pe textul altcuiva. Viața e prea scurtă pentru așa ceva, iar ideile expuse în textele respective sunt, de regulă, prea puține. Având în vedere lungimea bărbii, voi face totuși excepție în cazul fostului ministru de Externe și al Culturii, Andrei Pleșu. De la domnia sa, am avut mereu mari pretenții, care s-au transformat inevitabil de-a lungul anilor în dezamăgiri la fel de mari.

Pe Andrei Pleșu nimeni nu-l poate descrie ca făcând parte din numeroasa specie a fandosiților intelectuali care au ”evoluat” conjunctural la rang de țucălari onorifici ai cine știe căror politruci vremelnici. Cu atât mai mare dezamăgirea, să vezi distinsa barbă stând paravan și justificând prin prestigiul și statura sa intelectuală deceniul negru și regimul decadent prăvălit peste țară de către camarila incendiatorului de la Rouen.

Andrei Pleșu nu este un personaj gonflat al propagandei portocalii, ridicat la rang de mare găselniță culturală și pus să editorializeze becisnic, în minciuneaua zilei, nici târgoveț buchinist specialist în unguent corporal, de aceea spun cu mâhnire că, dacă mai există un Dumnezeu căruia să-i fie dragă soarta acestui intelectual român, se va întâmpla cândva să scoată la lumina zilei și dosarul care ne va permite, tardiv, să justificăm compromițătoarele rătăciri politice ale eruditului Pleșu.

Prefer să-l descopăr cândva un om, ca oricare altul, strâns cu ușa și șantajat de un regim al minciunii și opresiunii, decât să rămân cu dezamăgirea că marele Pleșu a prestat din convingere, lătrând ca un destoinic și comun propagandist al autocratului Băsescu.

Dar să revenim la sursa întristărilor curente și să ne punem în primul rând întrebarea obligatorie: ce caută Pleșu în mijlocul conflictului dintre Băsescu și Ponta? Nimănui nu-i pare ciudat că eruditul apare rătăcit într-un scandal a cărui miză îi scapă? Savantul ne apare într-o lumină nejustificat de ridicolă, încălțat cu cizmele prea largi ale consilierului Lăzăroiu, încercând să vadă ceva de sub enormul coif băsist, împrumutat de la Preda, împopoțonat cu panașul caraghios al Elenei Udrea. Iată-l cum opintește în luptă scutul prea greu, cu însemnele Palatului Cotroceni, de după care se ițeau în luptă cavalerii profețiilor apocaliptice, cu doar câteva zile în urmă, alde Tapalagă și Pantazi... În echipamentul său de carnaval caragialesc, distinsul om de litere ne apare ca o ciudată Ana Blandiana a propagandei băsiste, cu mențiunea importantă că, atunci când deschide gura, în loc de rime de dreapta, peste capetele tuturor se aude doar trompeta dogită a procuroarei comuniste Macovei...

Să o luăm pe îndelete și într-o ordine oarecare. Victor Ponta este prea tânăr, un ”băiat necopt” și un ”cârlan”. Desigur că onorabilul Pleșu preferă distincția conferită de vârstă, preferând oricând un securist bătrân și înrăit, cu vechi ștate de serviciu.

Țara în care este premier ”tinerelul” de 40 de ani ”nu arată a prosperă grădină de zarzavat”, adaugă nedrept distinsul personaj aflat în centrul discuției, uitând cu suspectă ușurință că ăsta micu', pe care nu-l are la suflet, plivește cum poate la ce a mai lăsat din amintita ogradă alt mistreț, mult mai colțos, care a râmat-o după cum a poftit preț de zece ani.

Ponta în viziunea lui Pleșu ar mai fi ”lipsit de strălucire”, comparativ cu autocratul Băsescu, desigur, care, după cum am avut deseori ocazia să vedem și la televizor, are momente când este lucios de-a dreptul.

Lipsit de competențe și de viziune financiar-economică, premierul nici nu merită comparat cu celălalt ”competent”, de la Palat, care și-a dobândit viziunile financiar-economice de-a lungul ultimului deceniu și pe spatele nostru, al tuturor.

Pesemne că abilitățile profesionale ale președintelui-premier, care se mai mândrește și acum pentru sensul giratoriu luat pe două roți cu nava ”Biruința”, l-au ferit pe distinsul critic de vicisitudinile crizei. Ar fi, totuși, indicat să nu extrapoleze situațiunea domniei sale asupra restului de cetățeni, mai muritori, ai frumoasei dar prea chinuitei noastre patrii. Nu am fost cu toții pe aceleași ștate de plată și, după cum nu am uitat, regimul Băsescu a știut prea bine să fie când mumă, pentru unii, când ciumă, pentru restul...

Despre acuza de ”educație frugală” adusă premierului, mi-e aproape și jenă să-i mai zic ceva albitului de vreme Pleșu, care a ajuns la apogeul carierei, la vârsta și valoarea intelectuală a domniei sale, un simplu purtător de trenă și scut uman pentru autocratul ”priceput” Traian Băsescu, care ne ordona și el, a doua oară după Ceaușescu, în prea mulți filosofi și prea puțin tinichigii. Ponta îl citește doar pe Blair, în timp ce președintele l-a citit din scoarță-n scoarță pe ”editorialistul”  Cărtărescu, iar în aceste condiții Andrei Pleșu l-ar considera pesemne câștigător la puncte de IQ pe Băsescu...

Dar Victor Ponta pentru Pleșu ”nu este prost” ci ”prost-crescut”. Interesant este că, pentru majoritatea românilor, Ponta este chiar în regulă, comparativ cu sfidările permanente ale lui Traian Băsescu. Nu țin minte ca premierul să fi înjurat ziariști și minorități, să fi făcut public propuneri indecente, să se fi urcat băut la volan. Cât despre acuzele de carierist ”urcat, brusc, în copac” și ”fericit să apară la televizor”, sincer, mă așteptam ca domnul Andrei Pleșu, după o expunere atât de îndelungată la calamitatea numită Traian Băsescu, să fi devenit imun la toate cele mai sus enumerate.

Traian Băsescu este maestrul necontestat al tuturor acestor ”calități” enumerate de sârguinciosul ajuns la bătrânețe un biet intelectual de curte, tolerat pe lângă mesele încărcate ale împăratului.

Cu infinită tristețe și amărăciune am recunoscut în discursul lui Pleșu temele principale și nerumegate ale propagandei băsiste. Aceeași poveste ineptă despre ”fuga lui Ponta”, despre așa-zisa expediție de pedepsire condusă de Victoria Nuland.

Domnule profesor, este jenant, pe onoarea lui Caragiale. Bazaconiile acelea sunt compuse și supte din degetul mic de nulități intelectuale care n-ar merita onoarea să vă servească un pahar cu apă. Pe aceștia îi pot înțelege, în disperarea și agitația lor, pe Dvs, în schimb, nu! Cum veți continua în acest registru, pe viitor? Căci pe măsură ce le va ajunge funia de par, le vor inventa din ce în ce mai prăpăstioase. Să ne ferească sfântul să ajungă, în prag de alegeri, vreun funcționar american în vacanță, pe la mânăstirile Moldovei, că se va porni corul de bocitoare să ne zugrăvească în culorile cele mai vii un veritabil desant cu pușcași marini și guvern refugiat prin munți.

Oricât aș fi de blând la adresa celui pe care-l divinizam în studenție, nu mă pot împiedica și-l interpelez: cum este premierul Ponta lipsit de ”simțul orientării”, distinse domn și ce-l face pe Traian Băsescu mai bine orientat? Cine ne reprezintă și în prezent, în Parlamentul European și cine recită propagandă politică ieftină în țară, Dvs. sau odrasla președintelui Traian Băsescu? Halal orientare.

Știu că acest text va fi taxat de unii ca o apologie a premierului în funcție, Victor Ponta. Nu am niciun regret, căci dacă un intelectual de talia lui Pleșu îl apără astfel pe Traian Băsescu, atunci îmi permit și eu, biet neica-nimeni în presa românească, să pun o vorbă bună pentru Victor Ponta. N-o fi el cel mai bun, dar hei, e ca la piață, uitați-vă cu cine concurează!

Cât despre distinsul domn Andrei Pleșu, pentru o clipă mi-am imaginat amuzat cum i-aș răspunde eu, în locul premierului luat în vizor. Probabil că aș muta și munții ca în țara asta să se facă iar dreptate și Andrei Pleșu să ajungă acolo unde merită, adică ”ambasador de imagine” al României, în Parlamentul European, pe locul ocupat pe nedrept de Elena Băsescu.