Antonescu l-a propus pe Obreja în bataie de joc la șefia Senatului?

Întrebarea la care nu a răspuns nimeni, de ce tocmai Obreja? Ce a urmărit, dacă a urmărit ceva, Crin Antonescu? De ce nu un lider liberal cunoscut, de ce nu Hașotti, de ce nu Teodor Atanasaiu, anunțat și de liderul de grup al deputaților PDL, George Scutaru. Răspunsul la toate acestea, neconcludent: au fost vreo trei candidaturi și Obreja a întrunit cele mai multe voturi.

Ce să înțelegem? Dacă liberalii chiar au procedat de capul lor și au votat ce au dorit, atunci pare să existe o superstiție în PNL vis-a-vis de poziția a doua în stat și nimeni nu vrea să-și lege numele de această funcție pe care încărcat-o liderul PNL de ghinion. În registrul mult mai serios, dacă Obreja a fost alegerea lui Antonescu, care mai nou își savurează noile puteri discreționare în PNL, obținute cu greu și prin repetate excluderi din partid, atunci alegerea perdantului relevă clar destul de clar cam care e atitudinea, resentimentul și raportarea liderului PNL la funcția pe care tocmai a părăsit-o.

Trecând peste detaliul evident că Antonescu nu ar fi trebuit în ruptul capului să elibereze de bună voie funcția ocupată, chiar dacă PNL nu mai făcea parte din USL, de ce a aruncat în cursa pentru aceeași funcție pe cineva lipsit în mod previzibil de orice șansă? Crin Antonescu a păstrat un dispreț și un resentiment prea de mare față de fosta sa funcție, iar acum nu mai are niciun interes să-și asume riscul real ca un alt liberal să poată dovedi competențe acolo unde el însuși nu a reușit. Ce ar fi putut pretexta Crin Antonescu, dacă – să admitem prin absurd – Obreja ar fi obținut Senatul și ar fi avut o colaborare mult mai bună decât el cu alianța lui Ponta? Judecând după precedentul cu miniștrii ale căror demisii le- cerut bătând cu pumnul în masă, este plauzibilă o variantă extremă în care l-ar fi declarat și pe Obreja (sau pe oricare alt liberal) colaboraționist vândut PSD-ului? I-ar fi cerut demisia și l-ar fi scos și din celelalte funcții ocupate, cum a procedat cu Chițoiu? Greu de spus. Cert este că reușita lui Tăriceanu i-a căzut de două ori greu la stomac. O dată pentru că este de notorietate relația de rivalitate dintre cei doi, în PNL, de-a lungul anilor. A doua oară pentru că Tăriceanu la șefia Senatului este un permanent reminder și un bobârnac virtual tras în nasul lui Crin Antonescu de Victor Ponta. Scoaterea PNL de la guvernare a fost și așa doar o semi-reușită, vezi reacțiile adverse din teritoriu, iar prin renunțarea dinspre PSD la această funcție în favoarea unui personaj care pentru electorat echivalează cu doctrina liberală, oriunde ar fi acesta, în PNL sau în afara lui, Victor Ponta reușește cea mai frustrantă ofensă la adresa lui Crin Antonescu. Fostul aliat îi demonstrează că USL – indiferent cum se va numi până la urmă, chicițe avocățești- poate continua și în absența acestuia. Crin Antonescu va fi nevoit să înghită această pilulă amară până în alegeri și poate chiar mai mult: proiectul continuă la fel de bine, poate chiar mai bine și fără el. Crin Antonescu și oamenii săi au fost doar factori perturbatori în USL.