Băsiștii caută explicații pentru ultima înfrângere politică a lui Băsescu

Cvadratura cercului din punct de vedere politic o reprezintă caznele la care sunt supuși tot mai des propagandiștii echipei lui Băsescu, cărora li se cere din ce în ce mai des să dovedească că Traian Băsescu și-a învins adversarii chiar și atunci când a fost evident înfrânt de aceștia. În presa umoristică a circulat cândva un titlu care îi vine lui Traian Băsescu ca o mănușă: „Fraților, am înfrânt!”. Așa înfrânse, de pildă și ultima oară, Traian Băsescu, când după nenumărate declarații despre cum o să-i solicite lui Victor Ponta toate acrobațiile ce nu le-a solicitat la vremea aceea lui Tăriceanu și Boc, în situații similare. Degeaba a semnalat toată lumea cât de cât lucidă că nu se asumă răspunderea pe un program de guvernare, că nimeni nu a făcut-o din 89 încoace, că există un dublu precedent nefavorabil și o decizie a CCR împotriva lui Băsescu încă din 2008, pe aceeași temă... Băsescu, nu și nu, el nu-i va semna numirile lui Ponta, orice-ar fi. Din cât s-a cramponat în declarații de o prerogativă pe care de fapt președintele nu o are, lumea nu a înțeles decât că frustrarea lui Băsescu a crescut enorm în ultimul an de conviețuire cu USL și că demult visează Băsescu cu ochii deschiși să mai ajungă premierul Victor Ponta la mâna Cotrocenilor.

Susținuți de încăpățânatele declarații ale președintelui, două partide au sesizat CCR despre... neconstituționalitatea numirii unui nou guvern, o aberație de toată frumusețea, care i-a cam tăiat elanul și lui Zegrean, care a cerut timp de gândire. Situația este de un ridicol total, cele două partide fiind PDL, care a beneficiat de o mutare politică asemănătoare pe vremea lui Boc și a creat astfel un precedent, al doilea fiind insignifiantul PMP care în 2012 nici măcar nu exista.

Propagandiștii amintiți mai sus au fost nevoiți să explice ”cum s-a răzgândit Băsescu”, dar ocolind esența problemei și anume că Băsescu ” a fost răzgândit”, după toate probabilitățile de intervenții la cel mai înalt nivel, din afara României. Nu presupune cunoștințe extinse de fizică nucleară să intuiești că, în actuala conjunctură extrem de sensibilă, cu Ucraina și Rusia aflate în pragul unei confruntări, absolut nimeni nu dorește o Românie instabilă și cu guvernarea blocată, nici NATO, nici Bruxelles, nici SUA, nici Germania. Cine a fost exact cel care i-a dat până la urmă cu rigla peste degete ”jucătorului” de la Cotroceni, nici nu mai contează. În ”greva prezidențială de semnătură”, Victor Ponta și-a văzut guvernul învestit, în timp ce Băsescu cel invincibil ”a mai înfrânt o dată”.