Cătălin Tolontan, despre Iohannis: Are o atitudine care, ca ziarist și ca cetățean, mă uluiește

Iohannis are o atitudine care, ca ziarist și ca cetățean, mă uluiește. Dacă nu societatea, atunci cine să-i supravegheze pe cei din servicii?!, scrie jurnalistul Cătălin Tolontan.

Hai să punem lucrurile într-o formă simplificată. Printr-o convenție, noi i-am angajat pe cei din servicii ca să intre în posesia unor secrete deranjante și uneori primejdioase, dar necesare ca să protejeze siguranța națională și, în ultimă instanță, siguranța cetățeanului. Cînd am făcut asta, i-am numit păstrătorii secretelor, nu decidenții sociali! Ca să nu devieze de la misiunea legală, îi controlăm prin Parlament.

Controlul autorităților de către cetățeni, inclusiv controlul serviciilor secrete, nu e simptomul neîncrederii, ci condiția încrederii. Pornim de la buna lor credință, sigur că da, că altfel n-ar fi acolo, dar le-am numit un termostat civil.

Tocmai asta e ideea: serviciile manipulează misterele în anumite condiții clar prevăzute de lege, care le limitează puterea ca să nu se ajungă la disproporții nedemocratice. Tot jocul ”control public – lume secretă” e gîndit în spiritul unei societăți deschise care acceptă că e nevoie de profesioniști în gestionarea secretelor ei. Acest spirit este încălcat în situația în care serviciile își camuflează oamenii în presă.

Dacă vom compara replica lui Iohannis cu un episod de săptămîna trecută, obținem un efect interesant.

Cînd, tot la Adevărul live, Elena Udrea a primit aceeași întrebare, ea a avut o atitudine corectă. S-a opus ideii de ofițeri acoperiți în presă, explicîndu-i și moderatorului Dan Marinescu de ce. Un jurnalist acoperit poate primi indicații, poate invita pe cineva la TV sau poate face lucruri care i se cer a spus Udrea, dînd exemplul lui Robert Turcescu.

Imediat, nu găsiți asta în transcriere, dar există momentul în forma video a interviului, La minutul 18:00, Dan Marinescu a ripostat că uneori poate că e bine ca redacțiile să aibă filtrul unui ofițer acoperit ca să nu publice chestiuni greșite, pe tema siguranței naționale, de pildă. “Ca să nu afectăm prin dezvăluirile noastre interesul național”, a zis redactorul-șef de la Adevărul.
Udrea a ezitat o clipă, ieșind probabil din sfaturile consultanților, și a zis că dacă lucrurile se pun așa asta e partea pozitivă. Însă a revenit, consecventă, la ideea că nu e de acord cu ofițerii acoperiți din media.”Trebuie stabilite reguli şi una ar fi aceasta: să nu existe ofiţeri acoperiţi în presă”, a conchis Elena Udrea.

Nu există parte pozitivă a infiltrării serviciilor în presă! Iar momentul este antologic din perspectiva argumentației lui Dan Marinescu, în esență aceeași cu a lui Iohannis.

Redactorul șef al Adevărului este un ziarist cu vechime și echilibru, în interviurile sale scoate chestiuni net interesante de la candidați, dar logica propusă de el este uluitoare! Așadar, Iohannis spune că nu trebuie să ne apucăm noi să cenzurăm serviciile, iar un ziarist consideră că e bine ca ele să ne cenzureze invizibil, că o fac pentru binele nostru vasăzică.

Cînd candidatul principal al opoziției și speranța ca PSD să nu ia tot potul face o astfel de declarație te ia cu amețeală.

De cînd a explodat subiectul Turcescu, Răzvan Cornețeanu îl ține cald pe reportervirtual cu insistență de cîine de luptă. Se vede treaba că, dacă un fost șef de mari trusturi de presă face asta, are amintirile, exemplele și informațiile sale. Iar episodul Iohannis de azi arată că, de fapt, dezbaterea nu e nici pe departe încheiată.

Citiți mai mult pe Tolo.ro.