Neamțul Iohannis plăteşte ca turcul un bâlci de provincie trântit în buricul Bucureştiului

De la primele lăzi de săpun pe care se căţărau oratorii şi până lansările cu zeci de mii de participanţi din ziua de azi, orice politician priponit în faţa unui microfon va încerca să demonstreze, punctual, că are ceva de spus naţiunii şi că aceasta, răbdătoare, îl ascultă cu interes.

Toate bune şi frumoase până aici şi ar fi şi de aici încolo dacă partidele nu ar fi intrat în această cursă a înarmărilor şi soapbox-ul n-ar fi început să coste din ce în ce mai mult. Vedeţi boieri dumneavoastră, în politică nu e ca-n amor, nu poţi să salvezi aparenţele pretextând că întrunirea a ta a fost mică, dar jucăuşă. Cel mai recent caz este al alianţei ACL, lovită de un festivism păgubos şi care, după ce şi-au încordat social-democraţii muşchii organizatorici aducând 70.000 de participanţi pe Stadionul Naţional, nu puteau să coboare ştacheta sub 50.000 de oameni înghesuiţi în Piaţa Victoriei.

Citeşte şi: Cum vrea să blocheze Iohannis România, după ce a blocat Bucureștiul

Războiul acesta se duce în două planuri: declarativ şi financiar. Declarativ, problema are la origine un confuz calcul din capetele strategilor de partid, care pun problema în felul următor: dacă în ultimul sondaj Victor Ponta are 42% şi mobilizează pe stadion 70.000 de oameni, Klaus Iohannis cu 26% trebuie să aducă măcar 50.000 ca să nu se facă de râs. Zis şi pretins, iar toată mass media vehiculează apatică cifrele preconizate ale unui ambiţios desant de dreapta, chiar în faţa Guvernului.

Planul declarativ se încheie aici, căci cele mai favorabile organe de presă vor comunica o participare de doar 30.000, nesusţinută prin imagini, în timp ce în piaţă se pot număra 10.000 de participanţi doar dacă luăm în calcul şi girafa din faţa Muzeului Antipa, dar nu înainte să-i agăţăm vreo două zerouri la coadă.

În plan financiar şi vorbind fără ocolişuri, scroafa e moartă-n coteţ. Distracţia e prea costisitoare mai ales dacă, în ciuda răcnetelor amuzantului Ludovic Orban, nu reuşeşti să treci cu vederea că ambele partide au socotit pe toate părţile până şi ultimul firfiric cheltuit pentru lansarea lui Victor Ponta pe National Arena. Dacă îţi mai aduci aminte şi cât de îndatorat era PNL când şi-a unit singurătăţile cu PDL, aproape că îţi vine să vorbeşti de unul singur. Sau faci ca ziaristul de la Gândul şi iei urma banilor, cu riscul să fii bătut de cei care aleargă pe străduţele alăturate, în mod disciplinat, aliniaţi doi câte doi, după o maşină neagră din care un individ plăteşte participanţii „de Bucureşti” cu câte 30 de lei de căciulă, în baza listelor „de la sediu”.

Citeşte şi: Iohannis ne ia de proști – prezintă în teritoriu ceva ce nu există nici la București

Cele două planuri amintite, la un loc, semnifică doar că lui Iohannis i s-a vândut de bun, pe post de miting electoral, un bâlci nefuncţional din care unii au ieşit în profit în timp ce majoritatea au plecat acasă îngheţaţi şi căpiaţi de răcnetele lui Orban. Va aduce bulibăşeala din Piaţa Victoriei vreun beneficiu electoral pentru candidatul Iohannis? Cât de naiv să fii? „Neamţul” Iohannis a pierdut din vedere că mitingul său nu trebuia să fie mai mare decât cel al contracandidatului său, ci mai ordonat, mai bine organizat. Rebegit şi palid, sibianul Iohannis a contemplat fără reacţie busculada fără sens, a ronţăit rapid un discurs şi a mai bifat o sarcină în carneţelul şefului de partid. În situaţia acestuia, reacţia era de înţeles. Iohannis era pesemne cu gândul la procesul cu ANI...

Iarmarocul electoral rezultat a fost băgat pe gâtul presei ca reţetă a succesului unui candidat care-şi maschează lipsa oricărei platforme electorale, prin aceeaşi poezie din care reiese că „e omul faptelor, nu vorbelor”.

România însă va fi cu adevărat ţara „lucrului bine făcut” când oameni precum Klaus Iohannis dar şi oamenii lui Băsescu, care-l susţin, vor fi nevoiţi să admită la un moment dat că sunt şi „oamenii răspunderii penale”.

Citeşte şi: Elena Udrea și Klaus Iohannis își bat joc de “România frumoasă” și “România lucrului bine făcut”