CE NU ŞTIAI despre CORPUL TĂU! SIMŢUL care îţi spune în orice moment DIRECŢIA

Sa nu uitam ca simtim lumea inconjuratoare datorita unei multitudini de senzori raspanditi in organism, senzori care transmit creierului semnalele care apoi ne coordoneaza actiunile. Un sistem extrem de complex si de rapid in acelasi timp. In randurile care urmeaza, vom prezenta cateva dintre aceste simturi extinse.

Simtul preaplinului

Atunci cand mancam sau bem peste masura, organismul ne instiinteaza aproape imediat. Este ca si cum s-ar aprinde un bec portocaliu de semnalizare, de avarie. Cum este posibil acest lucru? Este vorba de un simt separat pe care il avem, simtul preaplinului, posibil datorita existentei unui set de receptori senzoriali care ne transmit ca trebuie sa ne oprim din mancat. Unii din acesti senzori sunt un fel de receptori de volum, care ne avertizeaza atunci cand stomacul devine plin. Procesul este, in mare, acesta: mancarea intra in stomac, stomacul se dilata si atunci se activeaza receptorii de volum; acestia trimit mesaje catre nervul vag medulla oblongata si apoi semnalele se intorc in stomac prin nervul vag. Rezultatul? Ne ridicam de la masa si spunem ca nu mai putem manca nimic. Daca acest simt n-ar exista, am fi in situatia personajului unui film mai vechi care nu se putea opri din ingurgitare si al carui stomac, supradilatat, explodeaza, scrie efemeride.ro.

Simtul termic

Poate parea un simt obisnuit, care trimite la unul din cele cinci de baza, dar, surprinzator, simtul care percepe temperatura nu e o parte din simtul pipaitului, ci un simt separat pe care il avem. Receptorii termici din organism detecteaza atat fierbinteala cat si raceala, permitand organismului sa se ajusteze in functie de temperatura mediului in care suntem. Semnalele termo-receptorilor sunt transmise prin trunchiul nervos din sira spinarii pentru a ajunge la talamus, de unde ajunge la noi pentru a fi informati de starea lucrurilor.

Simtul nivelului de oxigen

Poate nu stiti, dar niste senzori din organismul nostru stau cu ochii pe sangele din arterele noastre, monitorizand nivelul de oxigen, dar si cantitatea de bioxid de carbon sau nivelul ph. Acestia sunt „chemoreceptorii periferici”, adica niste extensii senzoriale ale sistemului nervos periferic plasati in vasele de sange, rolul lor fiind de a detecta schimbarile in concentratiile chimice. Cum se traduce acest simt? Receptorii alerteaza organismul atunci cand nivelul de bioxid de carbon devine prea ridicat, facandu-ne sa ajustam expiratia la un ritm corect. In plus, organismul are receptori care ne spun cat de plini cu oxigen sunt plamanii, in asa fel incat creierul sa poata sti cand sa opreasca respiratia si cand s-o reia. Nimic nu este lasat la voia intamplarii.

Simtul busolei

Poate parea surprinzator dar, potential, organismul nostru poate sti directia in care mergem, si asta tocmai bazandu-se pe simtul care detecteaza campul magnetic al Pamantului. Si, desi mai raman cateva lucruri neclare, cum ar fi cat de capabili suntem sa folosim acest simt in mod adecvat, el ne-ar fi foarte util in situatii de orientare, asta daca am sti sa-l stapanim. Unele persoane au un extraordinar simt al orientarii, ceea ce inseamna ca ele au posibilitatea de a controla receptorii magnetici la un nivel mult mai avansat in comparatie cu media umana. Aceste persoane pot spune in mod instantaneu in ce directie stau cu fata, spre nord sau spre sud, fara sa aiba nevoie de o busola. Nu ar fi de mirare, chiar daca la omul civilizat acest simt s-a atrofiat, in vreme ce la alte vietuitoare precum albinele, pasarile sau chiar vacile, el este inca prezent.

Simtul echilibrului

Cunoscut si sub numele de simtul vestibular sau al „balantei”, el suna ciudat, trimitandu-ne cu gandul la un film care il are ca protagonist pe Leonardo DiCaprio. Multa lume a devenit constienta de acest simt vestibular, al echilibrului, mai ales atunci cand el este afectat de ingurgitarea unor mari cantitati de alcool. Atunci spunem ca ne-am pierdut simtul echilibrului, acel simt care este controlat din urechea noastra interioara. Interesant este faptul ca, desi urechea interioara este parte si a sistemului implicat in simtul auzului, simtul echilibrului este unul separat, din categoria simturilor extinse.

Simtul cronologic

Este simtul scurgerii timpului. Majoritatea oamenilor au o relativa buna perceptie a timpului, tinerii mai ales fiind foarte exacti in acest sens. O parte a acestui simt este guvernata de nucleul chiasmatic, adica acela care controleaza ritmul nostru circadian. Numai ca desi abilitatea de a percepe trecerea timpului este, in mare, foarte utila, ea poate fi inselata de multe ori, ca de altfel majoritatea simturilor. Fiecare om a trait senzatia ca unele zile trec mai repede si altele mai incet.