PREMIILE NOBEL. Descoperirea pentru care cercetătorii au primit Nobelul pentru Medicină

PREMIUL NOBEL PENTRU MEDICINĂ. Studiul lor ajută la o mai bună înţelegere despre cum se orientează oamenii în spaţiu şi s-ar putea dovedi util în cercetarea pentru boala Alzheimer datorită zonelor creierului în care se găsesc acele celule.

Iniţial, oamenii de ştiinţă au oferit un răspuns pentru întrebările fundamentale despre cum ştim unde ne aflăm, unde ne ducem şi cum ne amintim totul astfel încât să repetăm traseul.

Răspunsurile cercetătorilor se referă la modul în care celulele speciale din hipocamp (o structură de forma unui căluţ de mare aflată inăuntrul creierului in dreptul urechii; in greacă hippocampus inseamnă cal de mare) şi cortexul entorhinal (o regiune cheie a creierului în ceea ce priveşte memoria şi coridor principal către hipocamp, zonă responsabilă cu procesarea semnalelor şi cu memoria de lungă durată) lucrează împreună.

Citeşte şi: PREMIILE NOBEL: John O'Keefe, May-Britt Moser şi Edvard Moser împart Nobelul pentru Medicină

Oamenii şi unele animale au doi hipocampi care se regăsesc în interiorul creierului, fiind responsabili cu memoria şi orientarea. Cortexurile entorhinale împart aceste funcţii şi conectează hipocampul cu vastul neocortex (depozitul memoriilor cognitive). Oamenii de ştiinţă şi-au derulat cercetarea pe şobolani.

John O'Keefe a făcut prima inovaţie în anul 1971 atunci când a descoperit o celulă nervoasă la nivelul creierului şobolanului care pornea de fiecare dată când animalul se afla într-un loc anume. Savantul le-a numit celule locative ("place cells"). În 2005, s-a mai făcut un pas: neurologii norvegieni au identificat un alt tip de celule nervoase, pe care le-au numit celule de reţea ("grid cells"). Acest nou tip de celule generează un sistem coordonat care permite orientarea şi poziţionarea exactă şi precisă. Mai târziu au descifrat cum celulele locative şi celălalte funcţionează împreună pentru a face creierul să ştie unde se află şi unde se îndreaptă.