Ce spune BISERICA despre alegerea NUMELUI!
Dacă unii părinţi ştiu dinainte ce nume va purta copilul lor, unii găsesc o adevărată problemă în această privinţă, pentru că numele dat copilului reflectă personalitatea părinţilor şi va influenţa viaţa celui care îl va purta. Numele va fi pus de către părinţi, deşi naşii sau preotul poate da anumite sfaturi. O sursă bună de inspiraţie îl reprezintă calendarul şi mai ales varianta lărgită a lui.
Naturalizate din alte limbi sau specifice unei regiuni, numele sunt împrumutate din natură, amintind de flori (ex. Violeta) sau animale (ex. Leon - leu), pot reflecta munca omului (ex. Gheorghe - lucrător al pământului) sau diferite alte însuşiri sau atribute (ex. Anastasia - înviere sau Andrei - bărbăţie).
Se obişnuieşte ca un creştin să primească un nume de sfânt. Se poate alege un sfânt popular în regiune sau care a influenţat viaţa părinţilor. Se poate pune numele unui sfânt din ziua de naştere sau unul care se sărbătoreşte în preajma ei. Deşi nu este nimic rău în a pune copilul sub protecţia mai multor sfinţi, nu trebuie exagerat în această privinţă. Un singur nume, maxim două sunt suficiente pentru o singură persoană. În locul numelor străine se vor folosi echivalentul românesc, în cazul în care acesta există, scrie ziarullumina.ro.
Citeşte şi: Ce nu ŞTIAI despre tăierea moţului şi ruperea turtei! Preoţii spun că este foarte PERICULOS şi păcat
Numele nu trebuie pus în batjocură sau după anumite mode. Nu se va pune ca nume personaje de telenovelă sau mărci auto, deşi se pot folosi variantele lor corecte, originale (ex. Antoniu - nu Antonio). De obicei, părinţii care îşi denumesc astfel copii prezintă un grad redus de cultură, ei trebuind să fie învăţaţi şi îndrumaţi să aleagă un nume adecvat şi demn pentru propriul copil, acesta putând fi profund marcat de caracterul denigrator al propriului nume. În acelaşi sens, nu se vor folosi diminutive sau nume de alint. Copilul va creşte şi va îmbătrâni, fiind impropriu pentru un om matur sau bătrân să se numească "Ionică" sau "Mihăiţă".
Alegerea numelui unui sfânt se face cu încredinţarea că sfântul respectiv îl va ajuta pe noul creştin în vieţuirea cea bună, acesta luând aminte la viaţa şi învăţătura sfântului pentru a-l urma pe calea mântuirii.
Citeşte şi: Ce nu ştiai despre taina BOTEZULUI! Preoţii se feresc să spună ASTA
În cazul în care cel care se botează nu are nume de sfânt, preotul nu trebuie să forţeze părinţii să aleagă neapărat un nume de sfânt. Sfinţii au avut iniţial nume păgâne pe care le-au sfinţit apoi prin viaţa lor. Nu numele determină viaţa omului, ci persoana este cea care consacră şi face cunoscut un anumit nume. Omul dă valoare numelui pe care îl poartă, şi nu invers. Cel care nu are nume de sfânt nu este lipsit de îngerul păzitor care se dă fiecărui om la naştere şi nici de ajutorul sfinţilor, care se face simţit mai degrabă prin deschiderea faţă de ei şi mai puţin prin simpla purtare a numelui lor. Sunt oameni care au câte două nume de sfinţi, dar viaţa celor mai mari păcătoşi.
Ştirile orei
Dragi credincioşi, sunt Preafericirea Mea Daniel şi în calitate de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române vă înştiinţez că suntem în pragul colapsului: ţara noastră a rămas fără resurse de rahat!
Din cauza sărbatorilor ortodoxe din ultimele săptămâni, rezerva de rahat a României a fost epuizată. Deşi existau câteva diferenţe de opinie între membrii Sfântului Sinod, când a fost vorba de mâncat rahat, cu toţii au ajuns la un consens şi nimeni nu a mai ţinut cont de funcţie, vârstă şi simpatii, toţi aceştia trecând direct la înfulecat.
Trist este faptul că majoritatea credincioşilor nu s-au mulţumit sa consume rahat în timpul slujbelor, ci şi-au luat si câte doi saci pentru acasă. Absolut toţi enoriaşii au mâncat rahat în timpul slujbelor, în timpul discuţiilor de pe marginea străzii şi chiar alături de familiile lor, la chermeze, nunţi, botezuri sau cumetrii.
Pasiunea pentru consumul de rahat s-a răspândit rapid, astfel că o multitudine de preoţi, diaconi, călugari, episcopi si mitropoliţi s-au apucat, la rândul lor, să mănânce rahat. Din păcate pentru ei, zăcămintele de rahat ale României au fost epuizate, astfel că doar printr-o minune va mai fi descoperit vreun zăcământ de rahat care încă n-a fost consumat în această ţară. În acest mod se poate explica de ce, în ultima perioadă, foarte mulţi credincioşi au început să mănânce rahat în afara ţării, chiar si prin moschei, sinagogi si temple.
Cu sufletul plin de speranţa că vom identifica un nou zăcământ de rahat pe teritoriul ţării noastre, astfel încât să nu fie nevoie sa apelăm la importuri şi gândindu-ne cu evlavie la Bântuitorul nostru Iisus, vă spun „Fiţi binecuvântaţi, fiilor”. Doamne ajută!
ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ
Sondaj IRES: Românii nu vor împlicarea Biserii în politică, dar un politician ateu n-are nicio şansă
NOOBZ.ro