Cum a „de-uselizat” Crin zona de dreapta pentru a-i face loc lui Băsescu

Cu toții am crezut că suntem martori la o serie de decizii ale liderului liberal care, deși la prima vedere păreau impulsive și iraționale, aveau ca scop menținerea PNL undeva sus în preferințele electoratului și maximizarea șanselor lui Crin Antonescu pentru fotoliul de la Cotroceni.

Odată cu anunțul său de sâmbătă – potrivit căruia renunță total la obiectivul Cotroceni și se retrage din fruntea partidului – realizăm că nu asta a urmărit prin numeroasele decizii controversate și contrare voinței electoratului din ultimele luni: ruperea USL, ieșirea de la guvernare, preluarea discursului lui Băsescu, ducerea PNL în PPE, alierea oficială cu PDL, generarea de rupturi în partid, demisia din fruntea partidului, renunțarea la cursa pentru Cotroceni. Toate aceste lucruri avantajează un singur om, pe Traian Băsescu, și nicidecum pe Crin Antonescu sau partidul în ansamblu.

Avem, deci, de-a face cu ceea ce pare a fi un plan bine pus la punct în prealabil, nu cu o serie de decizii impulsive. Altfel nu se pot explica toate aceste mutări pe care Crin Antonescu le-a făcut în detrimentul partidului și al său personal.

Varianta unor erori de management pare exclusă, din moment ce efectele negative ale acțiunilor sale erau evidente chiar și pentru cei neimplicați în politică, ca să nu mai vorbim despre lideri politici de anvergură. Evident că ruperea USL urma să aibă un efect negativ în sondaje, evident că oamenii nu vor accepta renunțarea la lupta cu regimul Băsescu, evident că ducerea PNL către PDL și PPE, după ce au fost huliți atât de mulți ani, va genera probleme de imagine. Evident că PNL nu ar fi obținut 20 de procente în alegerile europarlamentare și evident că Antonescu știa și și-a asumat că își va da demisia încă dinainte.

Pe scurt, Crin Antonescu a apropiat în mod conștient PNL de zona lui Băsescu (ruperea USL și ieșirea de la guvernare, urmată de apropierea de PDL și PPE), iar apoi a lăsat drumul liber, retrăgându-se din fruntea partidului și din cursa pentru Cotroceni.

Acum, un proiect gândit și bine pus la punct de Traian Băsescu (un tandem președinte-premier) poate înflori în această zonă de dreapta, odată cu „de-uselizarea” completă a ei. Ce avem acum în zona de dreapta? Avem mai multe partide, toate urmând a face parte din aceeași familie politică – PPE, cu lideri dispuși să renunțe la prezidențiale pentru a face loc unui candidat comun. Cine crede că Traian Băsescu va rămâne pe dinafara în acest joc mai are de învățat de ce este capabil actualul președinte.