Cozile de topor băsiste ar îngropa și democrația ca să rămână la putere

Formațiunea politică care-l deranjează într-o asemenea măsură pe încrâncenatul de serviciu de la RL este, cum altfel, PSD. Nu doar un partid care a fost înființat ca atâtea alte partide, în spiritul și litera legii și a Constituției, dar și cel mai mare partid de stânga din țara noastră, care devine ca atare purtătorul de cuvânt a unui număr semnificativ de cetățeni români cu drept de vot.

Turturică este tranșant, distrugerea PSD este unul din cele două obiective ale alegerilor prezidențiale ce urmează a avea loc în luna noiembrie. Ba mai mult, nu este vorba de o confuzie în discursul jurnalistului, căci acesta nu vorbește de înfrângerea unei formațiuni din punct de vedere electoral, iar în noiembrie se va alege președintele și nu componența legislativului. Ce ar justifica un asemenea îndemn pe cât de radical pe atât de nedemocratic? O vină la dublu care revine, în opinia lui Turturică, pe de o parte lui Victor Ponta, căruia nu se jenează deloc să-i facă un incredibil proces de intenții, dar și celei mai mari părți a electoratului român, pe care același Turturică o desconsideră până aproape de limita disprețului.

Conform lui Turturică, care ignoră cu cerbicie toate declarațiile premierului care-i contrazic acuzele, Victor Ponta ajuns președinte ”îl va grația pe Voiculescu”, va subordona Justiția, serviciile de informații și alte instituții vitale pe care nu le va apăra de ingerințele politice. Orice alt președinte afară de cel desemnat de însuşi Băsescu nu va mai încuraja lupta anticorupție și nici nu va mai continua ”să preseze pentru modernizarea statului și pentru eliberarea economiei de sub dominația firmelor clientelare”. Este clar – și este dreptul jurnalistului să creadă asta – viața fără Băsescu îi apare imposibilă lui Turturică. Plecarea actualului președinte nu poate fi evitată, este un rău necesar, dar măcar de un Băsescu cu înlocuitori am putea să ne mai bucurăm pentru încă vreo zece ani, dacă... Și aici apare vina electoratului, același electorat care când se îmbăia Băsescu Traian ”în mulțime” era bun, nobil și inspirat. Acești români sunt identificați ca răspunzători pentru ascensiunea și poziția unui partid precum PSD și sunt rapid puși la colț de publicistul extremist al RL, pentru ”combinație letală de credulitate, așteptări minimale de la politicieni și toleranță față de hoție prezentă în milioane de cetățeni, care a garantat succesul unui partid”, care ”succes este garantat și pe viitor, având în vedere că românii care sunt prizonierii unui partid ticălos nu au nici o șansă să devină nici mai bogați, nici mai educați, astfel încât să simtă nevoia de a cere altceva de la cei cărora le dau votul.”

Ei da, încă o turturică de ziarist care se consideră prea deștept pentru un popor atât de prost... Supărarea lui nu cunoaște margini și devine îngrijorătoare în cadrul articolului care mai are foarte puțin să-i îndemne pe cei care gândesc la fel să pună mâna pe arme. Răul ultim, din fericire, nu se întâmplă, deși ziaristul este peste măsură de alarmat de acest PSD care a luat ”milioane de voturi” la fiecare rundă de alegeri, nu prin ”accident și nici rezultatul exclusiv al fraudelor electorale”. PSD, recunoaște însuși Turturică, ”a rămas a doua forță politică a țării, la mică distanță de cei ce îl detronaseră pentru scurt timp. Explicația este bine știută: nivelul ridicat de sărăcie și educația precară ale unui segment important al societății, extrem de vulnerabil la demagogie și populism, incapabil să înțeleagă efectele corupției celor pe care îi votează asupra vieții lor.” Ce nu se înțelege din argumentația șchioapă a ziaristului amintit este cum de a persistat această sărăcie și educație precară în rândurile românilor păstoriți de zece ani de ”mesianicul” Băsescu, inclusiv ca ștruțo-cămila președintelui-premier din timpul celor patru ani de guverne Boc.

Și mai scapă ceva din această diatribă antidemocrație: Turturică pe de o parte afirmă că PSD trebuie distrus, o afirmație extrem de gravă, cu posibile implicații legale. Pe de altă parte cere prudent ca formațiunea social-democraților să fie distrusă uzând de ”toate mijlocele legale”. Surpriza este când enumeră ce consideră că este de făcut în acest sens: în cel mai bun caz avem un caz de competența CSM, pentru că distinsul Turturică bate încă un cui în sicriul presei libere dând ordine magistraților în dispreț absolut față de independența Justiției. Să mai amintim că și acest expozant al teoriilor elitiste de dreapta și ale votului cenzitar vede corupți și corupție doar la stânga eșichierului politic, cel de dreapta fiind desigur de un alb imaculat. La final, confuzia propovăduită de Turturică sporește proporțional, atunci când o spune fără ocolișuri că ”PSD nu va pierde poziția dominantă pe scena politică pe cale naturală” și singura modalitate rămasă în acest sens ar fi prin ”dinamitarea sa din interior.” Dacă punem cap la cap elementele disonante din argumentația propagandistului băsist Turturică, nu putem ocoli concluzia că ”metodele naturale” la care face acesta referire nu se suprapun cum se cuvine peste mijloacele legale amintite cu prudență în expozeul său.

Mijloacele naturale aflate la dispoziția oricărui individ supărat pe o configurație politică de moment sunt destul de puține și simple. Domnul Turturică ar putea să devină un membru activ al societății civile, în luptă cu sărăcia și lipsa de educație. Ar putea începe redistribuind de pildă o parte din timpul și averea domniei sale în favoarea celor prea mulți, săraci și needucați, care din cauza acestor trăsături rătăcesc calea cea dreaptă a alegerii politice pe care o propovăduiește publicistul. Ar mai putea domnul Turturică să intre în politică, să devină un activist militant deci al unui partid la alegerea sa, altul decât PSD. În această calitate ar putea depune eforturi pentru alegeri anticipate, grăbind un pic ”examinarea electorală” din 2016. Ar mai putea să mai facă multe altele, așa cum zice el însuși: prin toate mijloacele legale disponibile. Nu știm în ce măsură inițiativele sale vor fi încununate de succes, dar cu certitudine îi va rămâne mult mai puțin timp și dispoziție să atace independența Justiției și să ajungă, la limită, să-și explice viziunea și metaforele în fața acelorași magistrați cărora acum le trasează sarcini din amvon.