Crin, candidatul kamikaze, depăşit de Vadim

Perioada postdecembristă poate fi împărţită în două etape - intervalul dominat de Ion Iliescu, politicianul cu cea mai mare priză la mase, şi regimul Băsescu, care a copiat de la predecesorul său arta de a cultiva relaţia cu alegătorii, la care a adăugat un ingredient nou şi toxic: înţelegerile subterane, bazate pe trocuri de funcţii şi zone de putere, respectiv traseism politic; situaţie care a dus la deturnarea votului popular şi la naşterea cu forcepsul a unor guverne fără susţinere.

Rămâne de văzut dacă după noiembrie acest mod perfid de a face politică se va închide odată cu plecarea lui Băsescu de la Cotroceni, dar, atenție, nu şi din politică. Privind din acest unghi, studiile sociologice arată că românii sunt scârbiţi literalmente de acest sistem construit exclusiv pe demagogie şi populism, dominat de derapaje constituţionale, dar şi de limbaj, cu performanţe zero în sfera palpabilului.

Ultima cercetare referitoare la încrederea românilor în liderii politici creionează într-o primă fază portretul robot al viitorului şef de stat. Sau mai bine zis cum nu ar trebui să arate el. Se menţine astfel trendul descrescător pentru politicieni foarte vocali. Traian Băsescu este cotat la 20% încredere, depăşit de Mihai Răzvan Ungureanu cu 22 de procente (un lider al dreptei cu un discurs moderat şi decent), la mare distanţă de principalul favorit Victor Ponta, 26%.

Cea mai spectaculoasă cădere o înregistrează Crin Antonescu, liderul liberal nu găseşte antidotul la imaginea şifonată moştenită odată cu ruperea USL, doar 15% dintre alegători mai cred în şeful PNL. Retorica războinică adoptată de Antonescu l-a transformat pe acesta în candidatul kamikaze, rămas fără obiectul muncii din partea adversarilor din PSD, care l-au izolat înţelept, alegând să nu-i răspundă. În acest context, singura soluţie salvatoare pentru Crin rămâne recursul la Băsescu. De aici şi până la primele osanale jenante ridicate preşedintelui nu mai este decât un pas în încercarea de a intra la inima ”Nașului”.

A mizat Crin pe butoanele pe care Băsescu încă apasă în jocul politic sau nu a luat în calcul sensibilitatea alegătorului român când vine vorba de divorţuri? Ambele variante sunt plauzibile. Un lucru este cert, actual şef al PNL nu izbuteşte să facă o opoziţie constructivă, obiectiv vorbind nici nu are cum, ţintele PNL legate de guvernare au fost atinse rând pe rând de cabinetul Ponta. Aşa că Antonescu recurge la singura armă care o stăpâneşte bine - gargara ieftină, un discurs naţionalist, dezarticulat, îmbibat cu derapaje grosolane și accente isterice. În concluzie, parafrazându-l pe autorul celebrului nonsens „iarna nu-i ca vara”, Crin nu-i ca Vadim. Adică nu se pupă cu rolul acesta, nu o spunem noi, o spun sondajele - Tribunul l-a depăşit la credibilitate pe Antonescu. Cu toate acestea, cu scroafa moartă-n coteţ, preşedintele PNL rămâne de neclintit că să arate liderilor din teritoriu că are “cojones”, probabil nu se va trezi nici după 25 mai.