Crin își bate singur cuie-n talpă
Președintele liberal nu este croit să fie la putere, lucru demonstrat în nenumărate rânduri, inclusiv în perioada de timp cât a ocupat funcțiile de președinte interimar al României și șef al Senatului sau în intervențiile sale neinspirate pe teme de politică externă.
Zi, de zi, de zi vedem cum un Crin Antonescu masochist își bate singur cuie-n talpă, dar poate noi suntem cei care nu înțeleg de fapt că fără acestă autoflagelare ceilalți actori politici nu ar ține pasul cu el. În încercarea de a-i mai ține lângă el pe liberali, Antonescu a făcut o pomisiune solemnă – va plăti cu demisia un scor mai mic de 20% la alegerile europarlamentare – mesaj pe care îi repetă de câte ori are ocazia, poate, poate mai sensibilizează și câțiva alegători. Încă o promisiune deșartă, încă un cui în sicriul carierei politice.
Președintele liberal nu este croit să fie la putere, lucru demonstrat în nenumărate rânduri, inclusiv în perioada de timp cât a ocupat funcțiile de președinte interimar al României și șef al Senatului sau în intervențiile sale neinspirate pe teme de politică externă. Spre exemplu, un Crin Antonescu aflat în opoziție poate afirma ”Ponta să-și vadă de guvernare înainte și de lupta lui cu Băsescu. El trebuie să-și facă AMR-ul ca în armată că oricum lupta se termină în noiembrie. Țara asta ar trebui guvernată bine”, libertate de care profită din plin. Din nefericire însă, lipsa unui profil corespunzător în raport cu aspirațiile sale îi afectează și pe ceilalți membri liberali, care forțați să iasă de la putere și să-și dea demisiile, fugăresc alături de Antonescu himera succesului la europarlamentare și prezidențiale.
Promisiunea de a prărăsi funcția de conducere din fruntea partidului făcută de liberal vine în contextul în care tot mai mulți dintre peneliști aleg un alt drum, diferit de drumul spre iad pavat cu intențiile bune ale lui Crin. În acest fel, Antonescu speră să-i liniștească pe aceștia, să oprească exodul început în PNL și să diminueze efectele atitudinii conciliante a premierului Ponta, în jurul căruia se adună din ce în ce mai mulți liberali. Pe de altă parte, strategia lui Antonescu este de departe una demagogică și penibilă, acesta purtând pe umeri rușinea din 2012, atunci când a zis că-și dă demisia dacă nu reușește să-l dea jos pe Băsescu. Antecedentul despre care vorbim nu-l pune pe liberal într-o lumina bună și cu atât mai puțin nu-l recomandă drept un om de cuvânt.
În loc să profite de șansa oferită de Victor Ponta de a se întoarce la guvernare și de a reface USL, acesta alege să continue cu episoadele de isterie în spațiul public, demonstrând încă o dată o lipsă acută de luciditate. Singurul perdat din toată această situație este PNL, care va deconta greșelile capitale ale unui lider lipsit de viziune și de directive.