Antonescu nu își mai ascunde adeziunea la băsism

Confruntările politice duse la paroxism în ultimii trei ani nu au avut fundament doctrinar. Nu stânga se luptă cu dreapta în România, așa cum ar vrea propagandiștii să sugereze. Dovada cea mai clară în acest sens este că în 2011, stânga reprezentată de PSD și-a dat mâna fără probleme cu dreapta reprezentată de PNL și au semnat o alianță în care conservatorii din PC au jucat rol de partid-balama.

Alianța care a răsturnat situația politică n 2012 a avut aparent ca scop imediat debarcarea guvernelor marionetă și a lui Traian Băsescu însuși. Dar, principial, acolo unde se dă lupta adevărată, miza cu bătaie mult mai lungă. Dacă doar Băsescu ar fi fost problema, asta s-ar fi putut rezolva într-un fel sau altul, pe calea conflictului indicată de Voiculescu, de Ghișe, ba chiar și de conjuncturalul Antonescu, foarte supărat pe președinte în acea perioadă, sau pe căi pacifiste, așteptând pur și simplu să-și termine mandatul.

Din punct de vedere conceptual, persoana lui Băsescu este prea puțin importantă, Traian Băsescu este zero, nu contează pe termen lung. Lupta adevărată se dă între două tabere transpartinice și transinstituționale, fiind vorba nu de stânga și dreapta aici ci, pe de o parte, de cei care vor o republică parlamentară, justificată prin echilibru, control și o raportare mult mai strictă la valorile democrației, pe de altă parte de aceia care laudă virtuțile unei republici prezidențiale, minimizând riscul exceselor autocratice și al alunecării spre dictatură.

Din acest punct de vedere, Crin Antonescu nu trebuie privit ca liderul unui partid de dreapta care n-a mai putut coabita cu un aliat de stânga. În fond, cât i-a servit interesele, PNL-ul lui Antonescu a conviețuit bine merci cu PSD-ul lui Ponta, nu asta a fost problema. Perspectiva corectă asupra clivajului determinat de Antonescu între acțiunile PNL și speranțele pe care le-a nutrit electoratul său de dreapta, nu privește abdicarea de la doctrinele liberale.

Nu, Antonescu a trădat din tabăra celor care vor să consolideze o republică parlamentară în România. Poziția liderului liberal a fost de primă importanță, el a fost chiar șeful comisiei de revizuire a Constituției, adică cel care trebuia să enunțe în termeni fermi și clari acele limite pe care niciun șef de stat să nu le mai poată depăși în țara asta vreodată.

Acum Crin Antonescu, sub pretextul apropierii de Băsescu și tabăra politică a acestuia, de fapt maschează trecerea cu arme și bagaje în tabăra celor care vor să impună și să mențină o republică prezidențială în România, cu riscurile aferente. Acest detaliu a fost remarcat dar nu analizat destul încă de când Antonescu a sugerat aliaților, mai în glumă, mai în serios, că nu va fi un președinte comod. După zece ani de conflicte stârnite și întreținute de Băsescu, un președinte neprincipial și cu porniri autoritare, astfel de decalrații din partea celui care își propusese să-i ia locul la Cotroceni ar fi trebuit să fie un semnal important de alarmă.

Deși, la nivelul electoratului care intuiește vag fondul principial al problemei, a xistat o reorientare clară, negativă față de PNL și Antonescu, dovadă sondajele care indică scăderi dramatice pentru liberali, Crin Antonescu își amăgește colegii din partid cu considerații edulcorate ”Electoratul se schimbă. Problema, din punctul meu de vedere, este că nu există băsiști sau antibăsiști pe viață. ”, a declarat recent în interviul acordat Andreei Pora. Aceasta este însă o afirmație extrem de hazardată în contextul actual. Poate că ”pe viață” nu vor rămâne prea mulți nici băsiști, nici anti-băsiști, pe motiv că oricum din decembrie Traian Băsescu va dispărea de la Cotroceni.

Un lucru este însă sigur, până pe 25 mai cel puțin, când urmează un mare examen electoral pentru Antonescu, e prea puțin probabil ca electoratul să se dezică de opțiunile băsiste sau anti-băsiste.

Faptul că Antonescu se declară în prezent fără niciun fel de reținere pentru anularea adversității față de PDL și PMP, ar trebui să trezească forțele lucide din PNL, atâtea câte mai sunt. Ceea ce va urma pentru liberali, așa cum se prefigurează depe acum, este pur și simplu un dezastru electoral similar celui suferit de PNȚ-CD.