CSM apără dreptatea și caută adevărul sau apără magistrații de denunțuri?

Megascandalul mitei și legăturilor interlope ale familiei Băsescu pare să dea naștere și să fie dublat ca atare de un al doilea scandal, născut din lipsa de reacție sau -mai bine zis – din reacția aiuritoare pe care o au unele instituții ale statului, confruntate cu acuze grave, de corupție la vîrf.

Inculpatul Anghel, mai cunsocut în lumea interlopă și a clanurilor ca Bercea Mondialu, strâns cu ușa și disperat că va ajunge după gratii pentru foarte mult timp, începe să facă dezvăluiri incendiare despre firele corupției și mitei care urcă până la vârful organigramei. În orice democrație din lumea mare, un astfel de cutremur determină o reacție extrem de rapidă a anticorpilor prin care statul și societatea se apără de cancerul corupției.

Verificări imediate, demisii de onoare, anchete, toate se succed ca într-un mecanism biologic bine pus la punct, în care celulele albe distrug agentul contaminant. Nu și la noi.

Răcnetele lui Bercea, acuzatoare la adresa Laurei Codruța Kovesi și a Liviei Stanciu, acuzate că ar fi fost mituite în cazul interlopului ajuns după gratii, determină reacții halucinante. Să zicem că nici nu ne așteptam de la Kovesi sau Stanciu să-și dea demisiile de onoare sau măcar – pentru numele lui Dumnezeu- să se autosuspende pe durata anchetei, pentru a permite Justiției, ai cărei slujbași sunt, să-și facă treaba.

Poate că nu ne-am mirat nici când amândouă, atât Kovesi cât și Stanciu au pus semnul egalității – în cel mai pur spirit comunist – între ele însele și sistem, declarând sub o formă sau alta că atacurile la adresa lor sunt atacuri la Justiție și la independeța magistraților. Halal magistrați, dacă nu intuiesc nici măcar atît, că o astfel de atitudine mai rău le acuză decât le scuză. Dar șocul total vine dinspre CSM care, în loc să se întrebe cum ar putea subalternii lui Kovesi să-și ancheteze propriul șef cât timp acesta nu demisionează, se alătură celor două și bagă cu forța pe gâtul întregii națiuni o gogoriță mare cât secolul și anume că prezumția de nevinovăție este totuna cu prezumția de incoruptibilitate.

În loc să facă amintire de independența Justiției, CSM ar putea realiza că, din perspectivă europeană, imaginea magistrații români este grav lezată chiar de către cele două ”indispensabile” ce stau ca monumentul, fix în drumul adevărului și dreptății.