De ce este Băsescu un blestem pentru România

Sâmbătă, președintele Traian Băsescu s-a aflat din nou la o dezbatere organizată de Fundația Mișcarea Populară, de această dată la Alba Iulia și având ca temă centrală corupția din România. Participând de fapt la un eveniment electoral camunflat al Partidului Mișcarea Populară, șeful statului nu a ratat ocazia de a-l ataca încă o dată pe primul ministrul Victor Ponta.

Reluând temele pe care le-a tot utilizat în ultimele săptămâni, liderul de la Cotroceni a vorbit din nou despre cât de iresponsabil și slab este actualul prim-ministru și despre cum este de responsabilitatea președintelui să scape România de un asemenea conducător. Apogeul tuturor acestor atacuri a fost reprezentat de o recunoaștere a propriilor obiective, Traian Băsescu declarând următoarele: "Dacă aţi văzut ca răspuns la atacurile mizerabile pe care Ponta şi televiziunile lui le fac la adresa mea, a familiei mele, nu ezit să răspund. Obiectivul meu, chiar dacă această atitudine are pierderi electorale şi pentru mine, obiectivul meu este ca până în noiembrie, acest om să ajungă la un nivel la care să nu mai poată deveni preşedintele României".

Dincolo de modul furibund în care l-a atacat pe actualul premier, încâlcând din nou litera și spiritul Constituției, declarația șefului statului este reprezentativă pentru modul în care Traian Băsescu s-a comportat în politică de-a lungul anilor. Începând cu destructurarea cabinetului Ciorbea, provocată printr-un interviu acordat în 1997 Evenimentului Zilei, și ajungând la ruperea Alianței DA sau la actualul său obiectiv, singura constantă în activitatea politică dusă de Traian Băsescu este reprezentantă de comportamentul său distructiv. Pentru liderul de la Cotroceni, adversarii săi politici reprezintă niște inamici ce trebuie eliminați, indiferent de mijlocele alese sau de costurile colaterale. Uneori, actualul președinte a fost dispus să creeze artificial conflicte, alimentându-le până la punctul în care cei care i se opuneau aveau de suferit din punct de vedere politic.

Astfel, mediul în care Traian Băsescu se simte cel mai bine este unul conflictual, de cele mai multe ori șeful statului producând artificial crize politice pe care apoi le poate exploata. În schimb, de suferit a avut întotdeauna stabilitatea politică din România, fapt ce în final se traduce și în percepția investitorilor străini despre țara noastră, sau în încrederea românilor în cei pe care i-au ales să îi reprezinte. În schimb, şeful statului a reușit aproape de fiecare dată să obțină rezultatul pe care îl dorea, indiferent de costurile colaterale care apăreau pe parcurs.

La aproape un deceniu de la asumarea celei mai înalte funcții în statul român, Traian Băsescu continuă să se comporte ca un politician iresponsabil, interesat doar de câștigurile politice pe care le poate obține din distrugerea adversarilor săi, indiferent de mijloace. Dincolo de ce declară în mod constant, cea mai mare moștenire politică pe care actualul președinte o va lăsa după terminarea mandatului este reprezentată de stilul conflictual care a definit ultimii zece ani. Din foarte multe puncte de vedere, viitorul politicii românești depinde de cât de rapid societatea se va putea debarasa de această moștenire pe cât de grea pe atât de toxică.