De ce este soluția corectă pentru România să avem două nominalizări de comisar

Pe măsură ce negocierile pentru formarea noii conduceri a Uniunii Europene înaintează, situația devine din ce în ce mai complexă. Deși asupra celor trei mari posturi de la nivelul central al Uniunii, adică cel de Președinte al Comisiei Europene, cel de Președinte al Consiliului European și cel de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă, s-a ajuns deja la un consens, acum urmează negocieri dificile în ceea ce privește nominalizarea comisarilor europeni.

În acest context, președintele României Traian Băsescu a anunțat sâmbătă, într-o declaraţie de presă susţinută înainte de plecarea către Bruxelles că, "spre surprinderea" sa, a aflat că România a transmis două nominalizări pentru funcţia de comisar european, fapt despre care ştie de la Bruxelles. Anunțul șefului statului a provocat deja reacții la București, liderii opoziției criticând deciza executivului și cerându-i premierului să retragă a doua nominalizare. Însă, dincolo de poziția dreptei de la București, gestul premierului este unul normal, mai ales dacă avem în vedere lupta începută de Traian Băsescu pe marginea reprezentării intereselor României la nivel european

De la alegerile europarlamentare, încăpățânarea președintelui de a reprezenta România la Bruxelles a afectat șansele țării noastre de a obține reconfirmarea lui Dacian Cioloș în poziția de Comisar pentru Agricultură. Deși din punct de vedere legal, guvernul este cel care înaintează propunerea României pentru poziția de Comisar, liderul de la Cotroceni a reușit să fie prezent la toate Consiliile la care s-a discutat despre cum va arăta viitoarea Comisie Europeană. Astfel, deși ambii lideri de la București îl susțin pe Cioloș, poziția României nu poate fi susținută coerent din cauza ambiției lui Traian Băsescu de a merge la Bruxelles.

Toată situația este de asemenea complicată și de dinamica nominalizării și confirmării Comisarilor. Alegerea membrilor unei noi Comisii reprezintă un proces politic extrem de complex, în care dinamica instituțională existentă la nivelul conducerii centrale a Uniunii se împletește cu modul în care este alcătuit Parlamentul European, dar și cu negocieri dure între liderii statelor membre. Dacă adăugăm și că postul de Comisar pentru Agricultură reprezintă unul din posturile cele mai importante din Comisie, el fiind responsabil cu una din marile direcții de politici ale UE, atunci avem toate datele unei situații extrem de complexe.

Având în vedere datele problemei, liderul executivului de la București a ales varianta cea mai bună. Existența a două nominalizări asigură României o variantă de rezervă, în condițiile în care, dată fiind regula numărului egal de bărbați și de femei care trebuie să facă parte din Comisie, Dacian Cioloș ar putea să fie o soluție pierzătoare.

Aceasta nu însemnă că premierul nu îl susține pe Cioloș, ci doar că acționează de o manieră pragmatică, în interesul României, astfel încât țara noastră să își maximizeze șansele la un post cât mai important de comisare european. În cazul în care nu exista această variantă de rezervă, riscam să ne alegem cu un portofoliu refuzat de alții, ceea ce putea avea efecte semnificative atât asupra poziției României pe plan european cât și a dinamicii mai largi a negocierilor din prezent.