De ce Iohannis ar trebui să fie primul care să ceară urgentarea dosarului de la ÎCCJ

Strategia actuală a lui Iohannis în procesul cu ANI pare a fi să stea la cutie până după alegeri, doar-doar ar putea reuși, după anunțarea rezultatelor, să pună Înalta Curte în fața faptului împlinit: am candidat, am fost ales, nu mai pot să dau înapoi acum.

Edilul Sibiului ar putea profita de ambiguitatea legislației de la noi din zona incompatibilităților. Amintiți-vă cazul Mircea Diaconu, cu care ANI a dus lupte grele, ca să îl împiedice să candideze, și a pierdut. Un aspect și mai interesant al cazului Diaconu este că PNL l-a scos atunci de pe lista pentru europarlamentare. Câteva luni mai târziu, același PNL, după ce l-a decapitat pe Antonescu și l-a înlocuit cu Iohannis, a decis să îl propună pe acesta candidat în alegerile prezidențiale, în ciuda speței nerezolvate cu ANI!

Încă și mai probabil este ca Iohannis să nutrească speranța că super-imunitatea cu care Daniel Morar a blagoslovit funcția prezidențială pentru mentorul său, Traian Băsescu, să îl ajute și pe el, în eventualitatea în care câștigă alegerile, să scape de procesul cu ANI, sau măcar să amâne judecarea pe durata mandatului.

Lucrurile nu sunt, însă, deloc clare în chestiunea imunității prezidențiale, când vine vorba despre o problemă administrativă, așa cum este incompatiblitatea lui Iohannis. Dacă ÎCCJ ia hotărârea definitivă că Iohannis a încălcat legea deținând concomitent funcțiile de primar al Sibiului și membru în Consiliile de Administrație ale societăților Apă Canal şi Pieţe, atunci acesta nu va mai putea ocupa nicio funcție publică, deci cu atât mai puțin cea de șef al statului.

Deși vrea să pară foarte sigur pe el de fiecare dată când se referă acuzațiile Agenţiei Naţionale de Integritate că a încălcat legea, Iohannis nu a făcut nimic pentru a grăbi obținerea unui verdict în dosarul său, ajuns în septembrie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte le solicitase părților implicate în dosar puncte de vedere formale asupra raportului, în termen de 10 zile de la momentul admiterii recursului formulat de ANI. În timp ce ANI a depus documentul încă de pe 1 octombrie, Iohannis a ales să mai amâne un posibil verdict negativ:  nici măcar la o săptămână după anunțul ÎCCJ, primarul Sibiului nu depusese punctul de vedere propriu în această speță!

Nu ar fi mai corect ca Iohannis să lase la o parte tertipurile procesuale și să fie el, nu ANI, primul care cere o soluționare cât mai rapidă a speței? Nu este sfidător, atât la adresa Justiției, cât mai ales a electoratului, ca Iohannis să ceară votul oamenilor având dosarul de incompatibilitate care atârnă deasupra capului său ca sabia lui Damocles?