De ce nu a fost până acum promulgat Codul Insolvenței?

La data de 21 mai 2014, Curtea Constituțională respingea cu un zdrobitor 9 la O sesizarea de neconstituționalitate depusă de parlamentarii liberali pe proiectul de lege privind Codul insolvenței. Curtea Constituțională punea astfel punct oricăror dispute privind constituționalitatea actului normativ care, de principiu, ar fi avut în sfârșit cale liberă către promulgare.

De la bun început, trebuie precizat că istoricul legislativ al proiectului a fost unul deosebit de sinuos. Inițial, considerând că modificarea actualei legislații privind insolvența reclamă celeritate, cabinetul a încercat să închidă portițele de care afaceriștii necinstiți se servesc pentru a face evaziune fiscală printr-o Ordonanță de Urgență. Numai că, în urma unei sesizări depuse de Avocatul Poporului la presiunile exercitate inclusiv dinspre Palatul Cotroceni, Curtea a decis că OUG în discuție este neconstituțională.

Ca urmare, procesul legislativ a fost reluat, Ministerul de Finanțe, condus la acea vreme de liberali, operând modificările necesare, care au fost înaintate ulterior spre aprobare Parlamentului, sub forma unui proiect de lege. Legea a trecut destul de rapid prin Parlament, chiar dacă liberalii, care între timp ieșiseră de la guvernare, s-au dezis brusc de poziția pe care o aveau pe vremea când se aflau la putere. Și, într-un final, au contestat proiectul la CCR. După cum am văzut însă, Curtea a respins acum patru săptămâni de zile contestația în discuție, moment de la care însă, proiectul Codului insolvenței a încremenit undeva între Palatul Cotroceni și CCR.

”Preşedintele spune că nu poate să o promulge fiindcă nu a primit motivarea de la Curte, iar Curtea zice că nu a avut timp să scrie motivarea”, a explicat premierul Victor Ponta situația în care se găsește actul normativ. Or, acest blocaj birocratic, care aparent nu pare cu nimic ieșit din comun într-o țară în care situații similare apar la tot pasul, nu poate fi tratat cu superficialitate.

Și aceasta pentru că, fiecare zi în care modificările la Codul insolvenței nu sunt promulgate se adaugă la costurile uriașe pe care bugetul de stat și economia românească le suportă deja ca urmare a unei legislații care transformă insolvența într-un paravan pentru evaziune. Iar aici discutăm despre faptul că sustragerea de la plata taxelor și impozitelor datorate statului diminuează veniturile bugetare care pot fi direcționate către alte zone prioritare de guvernare, cum ar fi investițiile, majorarea veniturilor sau măsurile de reducere a fiscalității. În plus, trebuie luat în considerare și efectul distorsionant pe care îl are utilizarea cu rea-credință insolvenței de către anumiți afaceriști care obțin astfel un avantaj necinstit în fața competitorilor lor.

În aceste condiții, demersul epistolar al premierului Ponta, care solicită CCR și Președinției să facă demersurile necesare pentru depășirea blocajului birocratic în care se află la acest moment Codul insolvenței este cât se poate de firesc. Iar cele două instituții sunt obligate să răspundă cu promptitudine acestei solicitări, refuzul însemnând că Președinția și CCR au ajuns să joace pentru evazioniști, în defavoarea interesului României.