De ce nu avem moțiune de cenzură împotriva Guvernului
Vineri a expirat intervalul de timp în care se putea depune o moțiune de cenzură ca urmare a asumării răspunderii pe programul de măsuri prezentate Plenului reunit de Guvern. PDL-ul nu a reușit să strângă cele 144 de semnături necesare, înregistrând astfel un nou eșec dintr-o serie mai lungă, presărată cu moțiuni respinse sau, ca în cazul de față, cu susținere insuficientă pentru a fi depuse.
Și totuși, dacă este să analizăm situația și relațiile dintre partidelor care în prezent compun opoziția din România, atunci vedem că eșecul depunerii moțiunii de cenzură reprezenta un deznodământ previzibil. Teoretic, opoziția este compusă din toate partidele care nu se află la putere, ele încercând să critice acțiunile executivului. În practică, în România opoziția este în prezent ruptă în mai multe partide, care nu pot realiza o acțiune politică comună.
În primul rând există dihotomia PDL-PMP, partide care deși sunt împotriva executivului au atitudini diferite față de președintele Băsescu. Democrat-liberalii au ieșit extrem de slăbiți după alegerile din decembrie 2012, iar plecările înspre PMP ce au urmat rupturii de Traian Băsescu au accentuat acest fapt. Deși este atât împotriva actualului executiv cât și împotriva președintelui României, PDL-ul nu au un comunicator principal eficient și candidatul lor la prezidențiale nu are o notorietate suficientă pentru a avea o șansă reală la alegerile din noiembrie. Pe de altă parte, PMP-ul îi este loial lui Traian Băsescu, iar voturile pe care partidul le-a câștigat în ultima vreme -conform Inscop Research popularii crescând de la 4,1% la 9,1% între lunile ianuarie și martie- vin de la PDL, nu de la actuala putere. Deși pot colabora pe proiecte puctuale, cele două partide rămân separate de raportarea lor la Traian Băsescu.
Cu toate acestea, în poziția cea mai complicată se află PNL-ul, liberalii ieșind de curând de la putere, dar având cel mai mare grup parlamentar după PSD. Din punctul de vedere al opiniei publice, PNL-ul și președintele său sunt percepuți ca principalii vinovați pentru ruprerea USL și, pe cale de consecință, se află în scădere în sondaje. Deși în ultima vreme Crin Antonescu și liberalii au încercat să se prezinte ca un partid ce se opune PSD-ului, faptul că ei au fost la putere aproape doi ani și sunt co-autorii programului de guvernare încă în vigoare atârnă greu. Astfel, PNL-ul are o problemă de credibilitate, celelalte partide de opoziție neavând, la fel ca și majoritatea românilor, încredere în liberalii intrați în opoziție aproape peste noapte.
Cu toate acestea, PDL-ul a curtat PNL-ul în ultimele zile, din moment ce fără voturile liberalilor, democrat-liberalii nu aveau șanse să introducă moțiunea de cenzură în dezbaterea Parlamentului. PNL a răspuns însă cu un refuz, temându-se să nu devină a cincea roată la căruța PDL-ului și anunțând că va depune propira moțiune de cenzură dacă guvernul nu va pune în practică reducerea CAS și scutirea de impozit profitului reinvestit înainte de 1 mai.
Principala caracteristică a opoziției de dreapta din România este reprezentată de fracturarea și neîncrederea existentă între partidele ce o compun, elemente ce fac orice inițiativă politică aproape imposibilă. În acest context, stânga reprezentată de un PSD puternic și care și-a dovedit calitățile la guvernare nu va avea probleme în cele două scrutine de anul acesta, victoria actualei majorități fiind aproape garantată.