De ce nu seamănă Ponta cu Băsescu și Antonescu. Un nou argument

Orientarea anti-coabitare a lui Geoană, plus ofensa de a le cere liberalilor să-și încerce puterile și să-și verifice ambițiile politice pe viu, singuri în alegeri, fără sprijinul PSD, pentru a-şi da seama de valoarea lor reală, pare să-l fi scos din sărite pe Crin Antonescu

Dar opinia lui Geoană nu este singulară și vocea lui nu este stingheră în PSD. Marea masă a social-democraților rezonează cu acesta când îi reproșează liderului liberal criticile inadmisibile pentru un partener politic și solicită, imperativ, respect reciproc: "aceia care nu înţeleg să îşi respecte aliaţii de bună-credinţă nu merită respectul PSD". Crin Antonescu ar trebui să înțeleagă că nu poate trata opoziția unui partener din cadrul unei alianțe, așa cum tratează opoziția din sânul propriului partid. Aici sunt multe de spus, dar, așa cum ”iarna nu-i ca vara”, nici Antonescu nu-i ca Ponta, ci mai degrabă răzbunător și ranchiunos, ca Băsescu. Că l-a ușuit pe primarul liberal Chiliman, se mai poate admite, la limită. Statutul de senior nu-ți conferă imunitate în fața acuzelor de trădare și faptul că dizidentul liberal este în plin proces de coagulare cu oamenii lui Băsescu, justifică îndepărtarea sa fără menajamente. Dar nici cazul lui Chiliman nu este singular în PNL. Crin Antonescu a ripostat dur și veninos oricui a îndrăznit să atenteze la șefia partidului. Paradoxal, pentru că PNL este până la urmă un partid cu disciplină și comunicare laxă, când vine vorba de interesul politic personal al liderului său, orice voce critică va fi forțată să tacă cu metode care aduc aminte de partenerul de factură recentă, de la Cotroceni.

Cazul ”reamintirilor” despre guvernarea lui Tăriceanu sau chiar și eliminarea din partid al lui Sorin Roșca Stănescu, fără a se recurge la stadiul intermediar al suspendării, vorbesc dela sine. Cât de tare contrastează reacțiile lui Antonescu, comparativ cu cele ale lui Victor Ponta, care mai nou anunță că rivalul de odinioară din partid, Mircea Geoană, va fi promovat „Înalt reprezentant al Guvernului” şi se va ocupa de proiecte strategice şi de diplomaţie publică. Nu ne iluzionăm că un nou sentiment de simpatie s-a înfiripat subit între cei doi foști adversari, dar aici, până la urmă, nu este vorba de satisfacția personală care presupune să-ți înfrângi adversarul, ca la table. Premierul Ponta insistă să transmită partidului un mesaj de solidaritate și echilibru, în pofida perioadei pline de greutăți și a bruiajului pricinuit de zgomotul de fond al atacurilor politice.

Arătând public că nu are ranchiună și că dorește să folosească toate resursele umane de valoare, Victor Ponta pune interesul partidului său mai presus de ambițiile sau frustrările personale. Nu numai că prin aceasta își confirmă statutul de om al dialogului, care construiește, dar reușește să pună puternicul și disciplinatul PSD în antiteză clară cu PNL, PDL și sateliții, unde liderii îmbolnăviți de propria lor importanță au reușit performanța tristă de încetățeni o atmosferă de ”fiecare pentru el”. Însă această atmosferă de individualism gregar este profund păguboasă pentru orice partid, nu în ultimul rând și pentru că se poate transforma foarte rapid în ”se salvează cine poate”.