De ce trebuie sa continue sa creasca salariul minim

Cateva contra-argumente de bun-simt in favoarea salariului minim, usor de inteles:

-       O prima informatie: vorbim despre cca 1 euro pe ora (pentru ca atat este salariul minim in prezent; cca 200 de euro, impartite la 20 de zile lucratoare si la 8 ore de lucru pe zi, orientativ). Asadar, pentru a seta corect discutia, sa stim despre ce vorbim: despre nevoia de a elimina pragul acesta si de a permite ca oameni care muncesc, la alb, in Romania europeana a zilelor noastre, sa primeasca in hartii sub 1 euro pe ora pentru munca lor!

-       Autorii dau vina pe “constrangeri bugetare” care ar sta in spatele deciziei de sustinere a salariului minim. Care constrangeri? Masura nu e sustinuta pentru ca exista constrangeri, ci pentru ca exista o decizie asumata de statul roman de a proteja forta de munca de tendinta de exploatare pe care o are capitalul (privat sau de stat), in general.

-       Salariul minim este rezultatul asumarii ideii de “Stat social”, care nu inseamna “stat al pomenilor”, ci stat care isi apara cetatenii si le asigura conditii decente de munca si sansa unei vieti normale; stiu ca multi ideologi ai dreptei neoliberale vorbesc de desfiintarea statului social (chiar si inca actualul presedinte a vorbit despre asta), dar asta nu inseamna ca un intreg capitol din Constitutie (capitolul II din Titlul II) ar trebui desfiintat; poate ar trebui recitit acest capitol din cand in cand…

-       Autorii prezinta doua categorii de public afectate de cresterea salariului minim. Mai intai – “exploatatorii”, care nu isi vor mai permite sa angajeze oameni pentru salarii mai mici de 9oo lei (!) si o vor face la negru! Pe bune? Cei care fac asta o vor face in continuare. Dar sa nu foloseasca argumentul asta pentru a sugera ca vor creste preturile din cauza a catorva zeci de lei in plus la salariului minim, pentru ca este jignitor.

-       A doua categorie de public afectat, in opinia autorilor – chiar cei “exploatati” si care isi vor pierde, cu aceasta ocazie, sansa de a fi exploatati (de cine? De cei de mai sus, enumerati in lista “afectatilor”). Da, autorii scrisorii chiar plang de mila celor cu pregatire slaba si care nu mai pot fi folositi pe piata muncii de angajatori care cred ca e in regula sa ai munca platita cu mai putin de 1 euro pe ora (pentru ca, daca faceti calculul, cam despre atat vorbim!).

-       Se invoca ideea ca “economistii, in marea lor majoritate” nu sustin ideea de salariu minim. Trec peste faptul ca aceste teorii sunt scrise in tari in care se pune problema cresterii salariului minim de la 7,2 dolari pe ora la 10 dolari pe ora (SUA). Vreau doar sa amintesc ca “marea majoritate” a economistilor au sustinut pana in ultima clipa modelul economic corupt si ineficient care a dus la criza din ultimii ani si care a dus la o recesiune majora; argumentul cu “marea majoritate” nu functioneaza aici si nu va functiona niciodata. Marea lor majoritate (economistii, de obicei neoliberali) cred ca piata trebuie sa decida tot, deci sa revenim cumva la ideea legii junglei, in care sa nu existe nici o forma de reglementare si de protectie.

-       Un alt argument gresit – autorii acuza ca salariul minim creste, in Romania, peste nivelul de crestere al productivitatii. Asa este, este peste acest nivel, dar asta este o decizie politica luata tocmai pentru a corecta anii de austeritate, in care majoritatea masurilor sociale au fost suspendate sau chiar anulate. Pe acest argument, nu vom putea niciodata creste alocatiile pentru copiii din familiile sarace mai mult decat cu cateva procente anual; la fel, salariile profesorilor si ale medicilor nu pot creste, pentru ca nici acolo nu putem vorbi de o crestere a productivitatii; sigur, e foarte posibil ca multi oameni de dreapta sa creada ca banii pentru meserii aparent neproductive (gen profesori sau medici) reprezinta o risipa dpdv economic. Sa ne amintim de decalajul major de venituri fata de UE: aceste masuri de crestere trebuie sa continue pana cand veniturile vor ajunge sa fie comparabile cu cele din UE

-       Studiu de caz – Bucurestiul! In prezent, PIB-ul pe cap de locuitor in Bucuresti este la nivelul mediei UE (da, chiar acolo). Asta inseamna ca putem compara cifre din Bucuresti cu media UE. Cum ii puteti spune unui angajat din Bucuresti ca nivelul salariului minim este prea mare, cata vreme acesta este cu un 0 mai mic (cel putin) decat in UE? La noi, salariul minim de vreo 200 de euro. In Marea Britanie este de peste 1200 euro. In Franta – 1400. In Belgia si Olanda – 1500. Germania – aproape 1500. Sigur, aceste tari sunt peste media UE, dar comparatia trebuie facuta, pentru a intelege cat de mare este decalajul. La acest decalaj, discutia nu este sa eliminam salariul minim, ci sa il crestem cat mai rapid si cat mai mult!

-       Stat social inseamna si asta: si un venit minim garantat, si servicii publice accesibile (posibil gratuite), protectie si ordine publica gratuite etc. Efectele cresterii salariului minim includ o crestere a consumului (inclusiv pentru cei cu venituri mici), o crestere a motivarii angajatului si, implicit, si o crestere a productivitatii. Daca ajungem sa renuntam la salariul minim, putem renunta cu totul la Stat – la plata taxelor, la asigurarea ordinii publice pentru toti, la acces la retelele de transport etc. Pentru ca astfel de exercitii retorice trebuie combatute prin reducerea la absurd. Daca nu vrem sa reglementam, chiar si minimal, astfel de garantii sociale, la ce mai avem nevoie de stat?

O ultima observatie – scrisoarea deschisa este adresata catre Rovana Plumb, premierul Ponta si presedintele Iohannis. Acestuia din urma ar fi fost mai bine sa ii precizeze si cat este salariul minim in Romania (creste la 975 lei din ianuarie), dat fiind ca ultima data cand a fost intrebat nu a stiut sa raspunda. Poate ca tot din acest motiv respectivii autori doresc si decredibilizarea salariul minim – daca noul presedinte nu stia despre ce e vorba, macar sa nu se impiedice in asta in viitor.

Dan Sultanescu este analist politic, www.infopolitic.ro