Despre imparțialitatea Justiției. De ce cad doar unii?

În această categorie intră și un editorial publicat vineri de Hotnews și intitulat “De ce cad baronii”. Articolul lui Dan Tapalagă crează imaginea unei Românii care a ajuns să fie captivă în mâinile unor lideri locali de partid, care prin acțiunile lor au construit un un sistem clientelar ce nu are nimic de-a face cu interesul public al cetățenilor. Conform editorialistului, ceea ce vedem în ultimele zile reprezintă o luptă a justiției din România împotriva acestor interese eminamente private, confruntare care a devenit vizibilă prin arestările din ultima vreme.

Demersul editorialistului, cunoscut pentru relaţia sa privilegiată cu Cotroceniu, nu este nici pe departe atât de imparțial pe cât încearcă să se prezinte. În fond, vorbim despre un critic constant al actualei putere care până în prezent nu a ratat nicio ocazie de a vorbi despre cât de corupt este prin definiție PSD-ul. De fapt, și în cel mai recent editorial, Tapalagă sugerează că baronii despre care vorbește nu reprezintă decât actualul partid aflat la putere, evitând să discute despre comportamentul fostei puteri. În plus, jurnalistul nu își pune niciodată întrebarea de ce anchetele procurorilor sunt unidirecţionale în plan politic, vizând exclusiv PSD-ul.

Există o statistică apărută marți care demonstrează că de la începutul mandatului Laurei Codruța Kovesi în fruntea DNA, Direcția a investigat 29 de politicieni importanți, printre care primari de municipii importante, șefi de consilii județene, parlamentari sau miniștri, dintre care doar doi sunt de la PDL. Aceste cifre sunt suficiente pentru a ridica câteva semne de întrebare în ceea ce privește modul în care funcționează în realitate Justiția din România.

Cifrele de mai sus vin după ce Corpul de Control al Guvernului a trimis de aproximativ doi ani procurorilor rezultatele a câtorva zeci de anchete legare de activitatea ministerelor de pe vremea guvernărilor Boc și Ungureanu. Cercetările întreprinse de anchetatorii executivului creează imaginea unui regim în care fondurile publice erau acordate de la nivelul anumitor miniștri pentru clientela de partid a PDL-ului în timp ce România era supusă unui regim de austeritate brutal și nejustificat. În schimb, procurorii Parchetului General și ai DNA nu au instrumentat niciun caz din cele semnalate de executiv, cu toate că probele există și, în multe situații, sunt suficiente pentru a obține condamnări fără prea mare efort.

Această asimetrie este periculoasă deoarece ea poate arăta că, departe de a fi independentă, justiția din România este folosită împotriva actualei puteri ca o armă poltică, fapt ce invalidează discursul despre independența judecătorilor și, mai ales, a procurorilor. În acest caz, toată dezbaterea devine superfluă, fiind doar o strategie ieftină într-un an electoral extrem de complicat.