Despre imunitatea lui Traian Băsescu

Nu mai este de mult timp un secret pentru nimeni că președintele Traian Băsescu este implicat într-o serie de afaceri deosebit de dubioase, cu iz cât se poate de penal. Și, de asemenea, este de notorietate faptul că, deși despre aceste afaceri s-a scris și s-a comentat îndelung, sistemul judiciar românesc a făcut prea puțin pentru a elucida semnele de întrebare care i-au pătat cariera politică lui Traian Băsescu și a lămuri astfel opinia publică dacă într-adevăr președintele este curat ”ca lacrima”, sau dacă, dimpotrivă, își arogă merite de campion al anti-corupției în timp ce el însuși a săvârșit infracțiuni de corupție dintre cele mai grave.

O explicație pentru această contraperformanță a sistemului judiciar ne-a oferit-o marți, procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. Invitată la Adevărul Live, doamna Kovesi a declarat că dosarele "Flota" și "Casa din Mihăileanu" vor fi investigate de procurori când nu va mai exista acea imunitate prevăzuta de lege în cazul șefului statului.

”Până la acel moment nu se poate efectua urmărirea penală pentru că există acea imunitate pentru preşedintele României. În dosarul Flota, faţă de celelalte persoane, în anii anteriori, s-a dat o soluţie. Ea a fost atacată la ÎCCJ, dacă nu mă înşel, sau la instanţa de judecată şi a fost respinsă. Deci practic a rămas soluţia de netrimitere în judecată definitivă. În momentul în care, în aceste dosare, se va putea lucra, datorită faptului că nu mai există acea imunitate prevăzută de lege, sunt convinsă, colegii vor lucra în dosare”, a precizat Kovesi, întrebată ce se va întâmpla cu cele două dosare în care este anchetat Traian Băsescu.

Pentru un necunoscător într-ale dreptului, declarațiile Laurei Codruța Kovesi par a fi complet în regulă. Cu toții am auzit despre imunitate, mai ales că în aceste zile se face atâta tam-tam cu presupusa supraimunitate pe care doresc să și-o aroge deputații și senatorii prin modificările aduse Codului Penal în raport cu investigațiile derulate de către ANI și DNA. Numai că, la o privire mai atentă asupra textelor juridice care fac referire la imunitatea de care dispune președintele, lucrurile ne apar într-o cu totul altă lumină.

Actul normativ principal care stabilește regimul juric aplicabil imunității de care dispune un președinte în funcție este firește Constituția. Aceasta stabilește, în capitolul al II-lea dedicat președintelui României, la articolul 84, aliniatul 2 că ”Preşedintele României se bucură de imunitate”.

Dacă legiuitorul s-ar fi limitat la această prevedere, afirmațiile procurorului șef al DNA ar fi fost perfect în regulă. Traian Băsescu ar fi beneficiat într-adevăr de imunitate absolută pe perioada exercitării mandatului.

Imediat însă după această propoziție, legiuitorul a inclus o trimitere către un alt articol, precizând: ”Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător”.

Să vedem așadar ce spune articolul 72 la aliniatul 1: ”Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”.

Iar precizarea este esențială. Pentru că, dacă punem unul lângă altul cele două articole, rezultă că legiuitorul s-a referit la imunitatea de tip politic, legată de opiniile politice exprimate, iar nu la cea privind fapte de corupție. De altminteri, această distincție este și mai clară dacă citim aliniatul următor: ”Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.

Altfel spus, Constituția stabilește clar și fără niciun dubiu că președintele României, la fel ca și parlamentarii, nu se bucură decât de imunitate politică și, pe cale de consecință, nu ar trebui să existe niciun impediment legal pentru autoritățile judiciare să finalizeze anchetele ”Casa din Mihăileanu” și ”Flota”.

Mai ales că discutăm despre dosare care trenează de ani de zile. Dosarul ”Flota” spre exemplu, instrumentat de fostul Parchet National Anticoruptie (PNA) a fost trimis în instanță în 10 august 2004, Traian Băsescu fiind acuzat, alături de alte 80 de persoane, de abuz în serviciu, uz de fals și delapidare. Conform rechizitoriului din 2004, fraudarea statului s-ar fi produs prin asocierea CNP Petromin SA Constanta cu grupul Torvald Klaveness Oslo din Norvegia, în perioada 1991-2000.

Cât privește dosarul ”Casa din Mihăileanu”, acesta a fost început în 2007. În urma sesizării depuse de Grupul de Investigații Politice (GIP), condus de Mugur Ciuvică. procurorii au început cercetările cu privire la modul în care președintele a devenit proprietar, împreună cu soția sa, al apartamentului repartizat ca locuință de serviciu din strada Mihăileanu, după ce a făcut cerere de cumpărare în baza Legii 112/1995 către Primăria Municipiului București, pe care o conducea același Traian Băsescu. Este de asemenea de reținut faptul că, în legătură cu acest caz, chiar președintele a recunoscut recent că lucrurile nu s-au desfășurat chiar legal.

Cu toate acestea, DNA-ul doamnei Codruța Kovesi stă liniștit în continuare, invocând o imunitate care nu există. Ceea ce, dacă ne uităm și la congruența de poziții dintre șefa DNA și președinte în chestiunea Codului Penal, nu poate decât să alimenteze suspiciunile opiniei publice legate de lipsa de imparțialitate a instituției coduse de doamna Kovesi când vine vorba despre Traian Băsescu.