Din Revoluția bunului-simț lansată de Crin în 2009 a mai rămas doar nesimțirea

Gigel Știrbu este un vestigiu politic al ultimei perioade chinuite a USL, când Crin Antonescu testa nervii și limita suportabilității partenerilor social-democrați cu propuneri de miniștri care mai de care cu probleme și vulnerabilități penale. Gigel Știrbu nu era penal, ci doar prost, în sensul unei totale inadecvări pentru portofoliul de ministru al Culturii. Victor Ponta n-a auzit de contribuțiile lui Gigel Știrbu la cultura națiunii și, ca să nu-i iasă vorbă că-l ia peste picior pentru că-i liberal sau pentru că are un nume predestinat, a întrebat și el pe alții. Nu, nimeni nu știa nici cel mai mic motiv pentru care acest liberal ar fi fost îndreptățit să devină ministru al Culturii. Cum despre Știrbu nu ieșiseră la iveală dosare penale, social-democrații au încercat să vadă partea plină a paharului și și-au văzut de propriile probleme din partid. În contextul de atunci, anonimul și anodinul Gigel Știrbu părea să reprezinte o nouă formă de eschivă prin care liberalii încercau să scape de sub tirul lui Băsescu, înduioșându-l...

Cum cariera ministerială a domnului Gigel Știrbu a fost de scurtă durată, nimeni nu și-a închipuit că va mai auzi vreodată de acest Monchhichi politic al liderului liberal.

Din nefericire, revoluția bunului-simț începută de Crin Antonescu în 2009 s-a cam învechit și, ca atare, a fost înlocuită recent cu o doză considerabilă de nesimțire. În noua orientare experimentată de liderul liberal s-a ivit o nouă poziție și i s-a găsit o nouă utilitate anonimului Gigel Știrbu. Chiar dacă misiunea pe care partidul i-a încredințat-o fostului ministru al Culturii ține oarecum mai mult de munca unui vidanjor, s-a materializat într-o declarație politică care debutează în registrul sforăitor, cu o interpelare pe calapodul declamativ interbelic. Liberalul se declară revoltat și reclamă modul prin care guvernul Ponta a gestionat inundațiile, deși au fost dizlocați 25.000 de angajați MAI în teritoriu și s-au efectuat aproape 600 de misiuni de căutare și salvare. Gigel Știrbu și-a zbârlit deopotrivă patriotismul și spiritul civic de operetă, vărsând lacrimi ipocrite pentru cele patru victime ale viiturii care a devastat sudul țării. Până aici nimic în neregulă, este dreptul său de politician să țină discursuri chiar dacă se acoperă de ridicol. E treaba lui că alege să ignore explicațiile date chiar de medicul Raed Arafat, personaj neutru politic și în care românii au mare încredere. Raed Arafat a explicat și el ce a zis și vicepremierul Oprea: unii oameni ignoră atenționările și ordinele de evacuare, ba mai mult, își riscă cu inconștiență viața.”În cazul celor care au murit, a fost vorba despre persoane care au hotărât să traverseze apa fără să ia în calcul avertismentele autorităţilor sau ale persoanelor apropiate. Vorbim despre unele decizii pe care şi le-au asumat fără a se gândi şi la consecinţe. Au riscat şi au ajuns în zonele periculoase când ei erau în zone sigure şi puteau fi preluaţi de noi”, a subliniat Raed Arafat într-un interviu acordat Adevărul.

Pentru Gigel Știrbu toate acestea nu contează... Preocupat să exploreze adâncimile abisale ale nesimțirii umane, fostul ministru al Culturii virează inexplicabil și revoltător de la victimele inundațiilor la un atac suburban la adresa fostului său șef în guvern, premierul Ponta, pe care-l îndeamnă să-și facă poze în pat cu soția, să dovedească românilor că ”e om normal”. Ce ar putea să demonstreze Victor Ponta și cum, devine în mare măsură irelevant. Ceea ce a demonstrat însă lieralul Gigel Știrbu, în doar câteva fraze, ține tot de lipsa de normalitate umană, pe care însă și-o adjudecă personal.

Cât despre Crin Antonescu, indiferent cât de mult s-a întors calimera politică, tragem speranța că nu are interesul să gireze sau să încurajeze astfel de atacuri bizare și de prost gust. Măcar din solidaritatea celui care a fost atacat și el cândva, la fel de imoral, prin macularea regretabilă a memoriei fostei sale soții...