Forțat de presiunea media, Iohannis s-a scremut să spună ceva

După ce timp de mai mult de două zile a ignorat pur şi simplu scandalul în care sunt implcaţi fraţii Băsescu, preşedintele interimar al PNL a reuşit într-un târziu să iasă cu o declaraţie publică prin care a încercat, chipurile, să ia atitudine faţă de acest caz. „Nu am crezut că preşedintele ţării mele are de ales între a se implica în justiţie şi în a nu se implica. Am rămas şi eu surprins. Eu dacă aş fi în situaţia lui Traian Băsescu, mi-aş da demisia”, a spus Klaus Iohannis, într-o conferinţă de presă susţinută la Timişoara.

Două ar fi, în principal, motivele pentru care declaraţia lui Klaus Iohannis este cel puţin neconvingătoare. Mai întâi, ea survine tardiv. După ce mass-media a întors pe toate feţele scandalul traficului de influenţă care îl are drept protagonist pe Mircea Băsescu şi implicit şi pe preşedintele Băsescu, edilul Sibiului alege să iasă public pe acest subiect după ce mai tot ce era de s-a spus deja. Un lider autentic al unui partid de dreapta, care îşi face un titlu de glorie din tema anticorupţiei, ar fi trebuit să fie din start în linia întâi a criticilor care iau atitudine faţă de derapajele şefului statului.

A veni într-un final să ceri demisia preşedintelui, când alţi zeci de lideri politici au cerut-o anterior, denotă o abordare superficială şi chiar falsă. Ba chiar mai mult, intervenţia tardivă a lui Klaus Iohannis poate fi suspectată pe bună dreptate drept o cauţionare a preşedintelui Băsescu. Fiindcă primarul Sibiului a decis într-un final să abordeze tema scandalului în care sunt implicaţi fraţii Băsescu nu atât din iniţiativă proprie, ci mai ales pe fondul presiunii publice tot mai mari. În altă ordine de idei, mesajul pe care îl transmite Klaus Iohannis este mai degrabă unul de complezenţă şi nu expresia propriei convingeri.

Cel de-al doilea motiv care ridică semne de întrebare cu privire la solicitarea lui Klaus Iohannis privind demisia lui Traian Băsescu este legat chiar de contextul în care ea a fost făcută. Nu la un post TV important sau într-o publicaţie centrală, ci într-o conferinţă de presă la Timişoara. Ideea este următoarea – în ultimele săptămâni ne-am obişnuit cu un Klaus Iohannis extrem de activ în plan mediatic. Pe orice temă politică – mai importantă sau mai puţin importantă – Klaus Iohannis nu a ezitat să îşi precizeze punctul de vedere. Or, taman când presa relatează unul dintre cele mai mari scandaluri ale ultimilor ani, ia-l pe Klaus Iohannis de unde nu-i. Preşedintele interimar al liberalilor a ales să păstreze tăcerea pe cazul traficului de influenţă în care sunt implicaţi fraţii Băsescu în locul unei atitudini ferme încă de la bun început prin care să condamne modul în care s-au încercat ingerinţe în justiţie de la cel mai înalt nivel.

Fără îndoială, faptul că preşedintele interimar al PNL s-a ascuns practic două zile fără a-şi asuma o poziţionare pe cazul traficului de influenţă în care sunt implicaţii fraţii Băsescu îi va aduce importante prejudicii politice şi de imagine. Traian Băsescu vorbeşte cu nonşalanţă despre protejarea statului de drept şi condamană de la Cotroceni ingerinţele în justiţie. În schimb, exact atunci când şeful statului este prins cu mâţa-n sac, “marii” lideri de dreapta precum Klaus Iohannis sau Vasile Blaga aleg fie să păstreze tăcerea, fie să mimeze false luări de poziţii împotriva lui Traian Băsescu. Iar dacă liderii de dreapta trag speranţă că îşi vor înşela propriul electorat cu astfel de tertipuri, cu siguranţă se înşală.