Ia te uită cine vorbește!

Încântați că sunt scoși din penuria evidentă de subiecte electorale în care s-au împotmolit, dar și înfuriați că premierul Victor Ponta nu-și abandonează oamenii hărțuiți prin anchete, pe modelul lui Antonescu, ”imaculații și neprihănitele” lui Traian Băsescu și-au unit glasurile împotriva ”penalilor din PSD”. Când te uiți peste capetele lor, în perspectivă, parcă privești un cor de îngeri. Dacă, în schimb, te uiți un pic și în urmă, aceiași apar o adevărată turmă de draci împielițați și plini de păcate.

Dincolo de evoluțiile normale ale unei anchete, care ar trebui să țină cont, printre altele și de prezumția de nevinovăție, suntem nevoiți să remarcăm în primul rând că actul de justiție se distribuie oarecum asimetric în ceea ce privește stadiul în care avansează dosarele. Da, aici social-democrații, ca și liberalii lui Antonescu pe durata anului trecut, par să beneficieze din plin de ”hărnicia” cu iz de exces de zel a anchetatorilor. Suspiciuni, ba chiar dosare, ar exista la fel de multe și în tabăra gureșilor de la PDL și PMP, căci în fond corupția nu ține cont de distincții doctrinare, dar nu se știe încă de ce și cum, în cazul acestora, suspiciunile nu prea reușesc să depășească faza sesizărilor făcute de inspectorii corpurilor de control.

În cazul popularilor sau democraților, cele câteva cazuri care au prins totuși cheag -chiar ne mirăm- între coperțile unui dosar, stau cu anii pe rafturi demult uitate. Cei responsabili cu selectarea dosarelor care intră în lucru, dacă asemenea personaje chiar există și nu este vorba doar despre un procedeu de dat cu banul presupusă de oricine ar lua în serios figura de stil cu Justiția oarbă. Ei bine, oarbă de tot încă nu e, deși se străduiește, ci doar un pic mai chioară, așa, ba mai mult se luptă și cu o semipareză la mâna dreaptă, căci altfel nu se explică de ce dă apă la moară populiștilor din tabăra Băsescu, la fel de ”pușcăriabili” ca oricine a avut acces nelimitat la pîrghiile și mai ales resursele puterii, în cele două mandate ale lui Traian Băsescu.

Mâna care extrage dosare din partea dreaptă a eșichierului politic pare blocată sau pur și simplu s-a atrofiat în zece ani de regim. Suspiciunile există, acestea apar, cum ziceam, în circuitul firesc al dosarelor prin sistemul judiciar, problema este că nu le impulsionează nimeni cu atât talent, de parcă o borduriadă sau o gală Bute, ca să nu amintim de celebrul caz al vameșilor, lăsat în coadă de pește, ar fi mai puțin interesante decât un cartier de locuințe sau niște transformatoare reșapate de Fenechiu. Corpul de control al primului-ministru a făcut deja cârcel de când îi masează Justiției această mâna dreaptă, înțepenită nu se știe cum și în ce fel. Dosarele refuză să apară deși prejudiciul semnalat de inspectorii guvernamentali a început să bată spre 3 miliarde de euro, o sumă imensă chiar și din punctul de vedere al unor politicieni care, când nu umblă în blugi, obișnuiesc să-și facă costisitoarele vacanțe undeva pe Coasta de Azur... Vorbim în fond nu de simple speculații ci de cazuri aproape publice, petrecute adică în văzul lumii și la lumina zilei, cazuri care plâng literalmente să fie anchetate și cuprinse în dosar. Reprezentanții regimului Băsescu au devalizat la propriu statul român la ANAF, la CNAS, Loterie, Poștă, ANRMAP, Hidroelectrica, RADET, Ministerul Sănătății. Acum aceiași țin înflăcărate discursuri electorale în care îi înfierează pe ceilalți, pentru simplul motiv că nimeni nu le cere și lor să dea cu subsemnatul despre ce s-a întâmplat în acest adevărat triunghi al Bermudelor al istoriei contemporane, cuprins între 2009 și 2012. Dacă există ceva, orice, care-i împiedică pe procurori să ancheteze ce s-a petrecut în acea perioadă, măcar să-și facă un pic de curaj și să explice public națiunii de ce nu se poate, ca să înțeleagă și românii, cu subiect și predicat, cum stă treaba și de ce un Blejnar, un Videanu, sau o Udrea, sau o Anastase par să aibă regim juridic preferențial în această țară.