Incompetenţa lui Nicolaescu – demonstrată în cazul Cantacuzino

La sfârşitul săptămânii trecute, PNL-ul a anunţat că intenţionează să depună o moţiune simplă legată de lista de medicamente compensate şi gratuite. Principalul amfitrion al acestei iniţiative este fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolaescu, care în ultimii ani s-a ocupat de ceea ce trebuia să fie cea mai mare reformă în sănătate de după Revoluţie. Deşi făcea parte din programul USL, modificarea cadrului de funţionare a sistemul sanitar din România a devenit repede legată de numele lui Nicolăescu, care însă nu a reuşit să obţină o formă finală în ceea ce priveşte propunerile ministerului.

De fapt, moştenirea lăsată de Nicolaescu la ministerul pe care l-a condus este mai degrabă legată de un scandal care demonstrează cât de prost s-a ocupat de buna funcţionare a sistemului în funtea căruia s-a aflat. Este vorba, desigur, despre situaţia creată la Institutul Cantacuzino, care în luna noiembrie dădea asigurări că 400 de mii de doze de vaccin antigripal autohton vor fi gata până la finalul lui 2013. Apoi au apărut zvonuri că există probleme în primirea aprobarii din partea Agenţiei Naţionale a Medicamentului pentru utilizarea serului antigripal, într-o notă trimisă ministrului afirmându-se că acesta ar fi fost contaminat în timpul procesului de fabricaţie. Răspunsul Ministerului a fost acela de a forma o comisie de anchetă, care nu a ajuns la niciun rezultat concludent, şi de a sista, după câteva săptămâni, producţia. Apoi a urmat nominalizarea lui Nicolăescu pentru fotoliu de la Finanţe, pe fondul căreia liberalul a anunţat că o echipă a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii urma să vină la Bucureşti pentru a analiza situaţia.

De fapt, ancheta OMS a reprezentat cea mai bună dovadă a incompetenţei lui Nicolaescu, experţii străini stabilind că principala cauză a neconformităţii vaccinului nu este cauzată de tehnologia utilizată de medicii români, ci de modul heirupist în care s-a lucrat. În plus, anchetatorii OMS au afirmat în raportul final că vina aparţine în mare parte ministerului care nu a gestionat eficient resursele puse la dispoziţia Institutului Cantacuzino, inclusiv din partea Organizaţiei.

În schimb, de la începutul scandalului, Nicolaescu a încercat în mod constant să paseze altora responsabilitatea şi să ascundă deciziile greşite luate de ministerul pe care îl conducea. De exemplu, în ultimele ore de mandat, liberalul l-a demis de la conducerea Agenţiei Naţionale a Medicamentului pe Marius Savu, care atrăsese iniţial atenţia că dozele produse de Institutul Cantacuzino nu sunt în regulă. De asemnea, la începutul anului şi în condiţiile în care existau deja suspiciuni în legătură cu efectele secundare pe care le-ar cauza, acelaşi Eugen Nicolăescu a cerut scurtarea perioadei studiului clinic pentru vaccinul antigripal produs la Catancuzino. Chiar şi invitaţia adresată celor de la OMS a reprezentat în realitate o manieră prin care ministrul a încercat să stingă un scandal cauzat în mare parte de lipsa sa de reacţie la informaţiile iniţiale.

Poate că ar fi bine ca autorităţile să verfice cu atenţie tot acest scandal, din moment ce pe lângă gestionarea ineficientă a resurselor de către Institutul Cantacuzino, toată situaţia putea reprezenta un pericol pentru sănătatea publică din România. În calitate de ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu era răspunzător pentru gestionarea unui sistem extrem de important, şi din acest punct de vedere, responsabilitatea sa în ceea ce priveşte gestionarea proastă a crizei de la Institutul Cantacuzino nu trebuie trecută cu vederea. În schimb, domnia sa critică acum domeniul de parcă nu s-a aflat niciodată în fruntea Ministerului pe care l-a manageriat atât de prost.