Independenta Justiției nu poate fi suprimată prin declarații

Un război surd se duce în prezent în Justiție. Pe de o parte, raportul Inspecției Judiciare dezamorsează minciunile propagandei portocalii și arată că declarațiile făcute de politicieni în contextul delegării procurorului Lucian Papici la șefia Secției I din DNA nu au afectat independența Justiției. Și nici nu aveau cum, mai adăugăm noi, rememorând cum și în ce fel a dorit propaganda băsistă să-l transforme pe Papici într-un personaj inamovibil, deși delegarea acestuia expirase.

Cu o suspectă promptitudine, fosta șefă a CSM, Oana Schmidt-Hăineală, a anunţat, în 8 octombrie 2013, că în plen s-a decis să fie sesizată Inspecţia Judiciară, pentru a se constata dacă declaraţiile de la începutul lunii, inclusiv cele făcut de preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta, încalcă sau nu independenţa justiţiei. Simpla constatare că delegarea pe funcție a unui procuror a expirat și că se fac presiuni de la cel mai înalt nivel pentru a împiedica aplicarea unei legi clare în acest sens a fost de natură să irite spiritele celor care au înțeles să-și compromită înaltele funcții deținute, înclinând balanța Justiției pe considerente politice.

Inspecţia Judiciară contrazice acum aceste speculații evident partizane pornite de Oana Schmidt-Hăineală și a transmis această concluzie Consiliului Superior al Magistraturii: ”Concluzia raportului va fi luată în discuţie de plenul CSM, cel care va decide dacă şi-l va însuşi sau nu”.

Pe de altă parte, ca un soi de ripostă ce aduce a răzbunare, în cazul Dragnea, procurorii DNA insistă: nu se poate invoca o excepție Papici în dosar, deși acesta a declarat în clar, într-un interviu acordat unei reviste, cum a fost ”nevoit” să-l înlăture de la instrumentarea dosarului pe procurorul Gheorghe Bocșan, pentru că acesta ,,nu vrea să meargă mai departe…dă înapoi,, ! Aceasta, în opinia colegilor de la DNA ai procurorului Papici, nu este o imixtiune în mecanismul anchetei, deoarece, țineți-vă bine, dosarul nu a fost instrumentat doar de procurorul înlăturat, ci de un colectiv întreg. Curat murdar, nene Iancule. Cu alte cuvinte, dacă Victor Ponta declară despre un proces încheiat, cu sentința pusă în executare, că în opinia sa acest proces a fost unul politic, sărim de doi metri că se influențează Justiția. Am fi fost de acord cu această aserțiune, dacă premierul ar fi declarat acest lucru înainte sau în timpul derulării procesului respectiv. Dar când un procuror declară singur și pe propria răspundere în presă că, uzând de funcția ierarhică, a înlăturat un alt procuror de la instrumentarea unui dosar, pe motiv că nu se mișca în direcția dorită de sus, nu mai avem niciun caz de influențare a anchetei.

În opinia unui observator cât de cât lucid, afirmația lui Papici despre Bocșan, făcută publică în presă, este dovada clară a amestecului peste capul acestuia din urmă, ba chiar mai mult, avem de-a face cu un evident caz de antepronunțare, căci Papici pare să știe atât deznodământul procesului cât și direcția ”corespunzătoare” în care ar trebui să meargă procurorul Bocșan.

Artificiul jenant, avocățesc, prin care procurorii DNA au combătut excepția Papici, invocată de Dragnea, a determinat Curtea Supremă să respingă toate excepţiile ridicate de apărătorul lui Dragnea, care a cerea doar trimiterea dosarul înapoi la DNA, pentru refacerea urmăririi penale.

S-a făcut Justiție, dar s-a făcut Dreptate? Și dacă îndrăznim să ne întrebăm în acest fel, înseamnă că atacăm Justiția? Ne îndoim, de două ori. Oricine ar trebui să aibă dreptul să-și pună întrebări rezonabile privitoare la imparțialitatea și onestitatea unor personaje chemate să fie slujitori devotați ai Justiției. Aceștia sunt simpli oameni, nu inchizitori și, după cum s-a văzut adeseori, nu sunt mai presus de ceilalți în ceea ce privește tentația și corupția. Sunt doar slujitori ai Justiției, unii vrednici, alții mai puțin, dar nu sunt ei Justiția însăși.