Intrarea UDMR-ului la guvernare, bucuria vechilor nebuni

Nici nu a fost anunțat bine noul guvern, că deja au început naționaliștii de serviciu să clameze că țara a ajuns pe mână ungurilor. Primul-ministru a făcut apel, luni, la toate forțele politice să păstreze bătălia politică în limitele responsabilităţii și să nu cadă pradă discursului naționalist-șovin, pentru a nu periclita în mod gratuit stabilitatea României. Însă, din păcate, întotdeauna se găsesc la noi scandalagii inconștienți, atât din mediul politic, cât și din presă, care să se joace cu chibriturile pe lângă canistra cu benzină.


“Cred că orice escaladare, în acest moment, a discursului naţionalist-şovin este un atac la stabilitatea României. Fac un apel la toată lumea. Repet, există, vor exista critici, de ce ministerul ăla, de ce celălalt, de ce la guvernare sau nu, dar trebuie să avem toţi grijă să păstrăm bătălia politică în limitele democratice şi europene”, a declarat premierul Victor Ponta după anunțarea listei miniștrilor din noul cabinet. Apelul de bun simț al premierului nici nu ar fi fost necesar într-o țară membră a Uniunii Europeane în care valori precum toleranța, unitatea în diversitate și drepturile minorităților sunt însușite și respectate de către cei aflați în funcții cu demnitate publică și de către formatorii de opinie.

Abia erau anunțate numele noilor miniștri și domnul Vadim Tudor, acest ventilator de fecale al politicii românești, deja se lansa în atacuri la adresa primului ministru pentru acceptarea maghiarilor la guvernare. S-a trezit tribunul să comenteze în ce situație neagră a ajuns social-democrația din România sub conducerea lui Victor Ponta, ce imatur este acesta și cum nu ar avea șanse să candideze nici pentru președinte de scara blocului – Vadim, cel care și-a dus partidul la groapa de gunoi a politicii, cel de care PRM-ul s-a scuturat ca de mătreață! A fi atacat de Vadim Tudor, ca și de Traian Băsescu, de altfel, este în prezent o legitimare a activității cuiva. Sau altul: ce autoritate are Tudor Ciuhodaru, actual deputat PPDD, acest exponent al traseismului din Parlamentul României, să ceară oricui “să nu permită accederea la puterea a maghiarilor”? La câtă volatilitate ideologică a demonstrat deputatul, acesta s-ar putea trezi bine-mersi în viitor în grupul parlamentar al maghiarilor și să îl vedem perorând demagogic din sens invers, pentru drepturile minorităților.

Dacă am avea în fibra noastră socială și în cultura politică echilibrul și raționalitatea de a face diferența între acțiunile și declarațiile izolate ale unor reprezentanți ai comunităților de maghiari, sau ale unor jucători de hochei întărâtați, și pozițiile și acțiunea politică publică, la vedere, ale unei formațiuni politice care și-a asumat reprezentarea etnicilor maghiari – dacă am avea luciditatea să discernem între dorințele unei comunități și negocierea politică de la centru, nu ar mai fi nevoie să facem apeluri la prudență și cumpătare de fiecare dată când acest partid politic, sau ce o fi el, ajunge la putere. Mai ales când asta se întâmplă atât de des! Să nu uităm că UDMR este formațiunea politică căreia îi numeri pe degete guvernele din care NU a făcut parte. Dar intră acest fapt în considerațiile inconștienților care caută orice pretext pentru a mai stârni puțin tensiunile interetnice? Nu, pentru că este încă prea ușor să ataci acest partid și se găsesc încă prea puțini care pot să vadă dincolo de retorica xenofobă a începutului anilor 90.