Ioana Petrescu: cazul revoltător al unui ministru fără pile balcanice

Ioana M. Petrescu, așa cum apare în curriculum vitae, a fost o castană fierbinte pe masa guvernului Ponta 3. Opoziția, care s-a repezit hămesită, după tipic, să o facă ferfeniță chiar înainte ca noul ministru de Finanțe să apuce să și semneze vreo decizie, nu a știut cum să jongleze cu cartea de vizită aridă, doldora de titluri și merite care nu cresc prin corcodușii de pe malul Dâmboviței. Dar cum ordinul este ordin, propagandiștii s-au apucat să critice ceea ce, evident, nu prea se putea critica.

Am avut astfel ocazia să vedem comentarii care mai de care mai scăpate de sub constrângerile logicii și ale bunului-simț. Că ministrul Petrescu este prea tânără, la cei 34 de ani ai săi, că a scris un articol în care a îndrăznit să comită o metaforă, că vine din America și că, ei bine, nu se știe cine a fost în România și ce a făcut înainte de remarcabila sa carieră academică din Statele Unite ale Americii. Am trăit s-o vedem și s-o citim și pe asta: cerberii prea murdarei propagande băsiste să-i reproșeze victimei că nu are dosar și că nu poate fi atacată. Ce ar fi vrut să afle de la Ioana Petrescu harnicii agenți electorali ai coagulatei lui Băsescu? Unde a făcut liceul și dacă a chiulit vreodată de la cursuri ca să ajungă la cinema cu un băiat? Cum a ajuns în SUA și pe ce bani? Parțial i-a calmat chiar ministrul aflat în centrul discuției: ”tinerica” de 34 de ani i-a informat într-un interviu pe toți supărații în cauză că a avut de ales între Regatul Unit și America, dar a ales ultima destinație tocmai pentru că avea nevoie de o bursă întreagă, ceea ce în Anglia nu se putea obține. Încă o dată castana fierbinte a primei femei în funcția de ministru de Finanțe i-a ars pe lăbuțe pe ”preacinstiții” amatori de grozăvii numai bune de dezvăluit. Nicio teorie a conspirației, deci, cât de mică, Ioana Petrescu a ajuns în SUA cu o bursă de merit integrală, cu alte cuvinte degeaba se chinuie unii să caute sursa banilor, pentru că cele care au plătit au fost chiar școlile americane, fericite să aibă un asemenea student eminent. Bineînțeles că dintre aceia care au încercat s-o murdărească cumva, nimeni nu s-a mai preocupat ulterior să-i ceară scuze sau, Doamne ferește, să scrie de bine.

Cum în plin an electoral e lucru uzual ca întreaga presă și societate să fie puternic polarizată, nici vocile independente de Băsescu nu s-au grăbit să zică ”iată, în sfârșit, după 24 de ani avem un om competent pe o funcție atât de importantă”. Cum să zică așa ceva, căci imediat ar fi fost taxați că laudă guvernul lui Victor Ponta. Regulile comunicării politice din ziua de azi sunt simple: dacă nu poți spune de rău, nu spune deloc!

O singură excepție notabilă, la cele menționate, Alina Mungiu-Pippidi a scris în vreo două rânduri cu sinceritate despre atmosfera ostilă din jurul Ioanei Petrescu. ”O femeie cu o diplomă în matematică şi un doctorat în economie la Harvard devine o ameninţare existenţială pentru masculul alfa. De aici, ploaia de invective asupra dnei ministru, de la ”tocilara” sau ”prinţesa usturoi”, la ”domnişoara” care nu ştie pe ce lume trăieşte, mănîncă ciocolată, numără cearşafuri, scrie ”compuneri nefericite” în Ziarul Financiar (nu sînt prin nimic nefericite, acuma am stat şi le-am citit, sînt încercări pedagogice de a-şi convinge oamenii să-şi plătească impozitele, nu aspiră la premiul Nobel pentru jurnalism cu ele) ba poate chiar îşi falsifică şi CV-ul. Mai e şi drăguţă şi nu poţi sări pe ea în plen decît cu gura, din păcate”, a apreciat la obiect Alina Mungiu-Pippidi.

La cele afirmate să mai adăugăm că tânăra economistă doldora de carte a mai activat prin simpla ei prezență în echipa premierului un complex de inferioritate și o prejudecată de largă răspândire în Balcani: neîncrederea că pe aceste meleaguri cineva poate răzbi prin propriul merit, fără pile. Asta este o boală extrem de grea, de care abia dacă există scăpare. Toți cu școlile făcute cu puncte privesc cu o frică abia mascată la colecția de titluri și diplome aduse de peste ocean.

Dar să presupunem că afirmațiile de mai sus sunt doar expresia unui feminism la fel de combativ precum sexismul căruia i se opune. Să fim bădărani și să ignorăm tot ce spune laudativ o femeie despre alta, pe motiv că ar fi doar expresia unei solidarități excesive... Mai rămâne ceva de spus? Din păcate, da... Și trebuie să ne întoarcem tot la o afirmație făcută de Alina Mungiu-Pippidi, dar în alt articol: ”Noul guvern are tineret cu diplome de bună calitate și e ipocrit să ne văicărim că de ce nu a pus Ponta în locul lor pe niște oameni cu experiență, pentru că evident ăia nu ar fi vrut să se schimbe nimic”.

Acest ”nimic”, amintit mai sus, este din categoria subiectelor trecute constant sub tăcere, pe motiv că marile dureri sunt mute...

Ioana Predescu îi deranjează în primul rând pe aceia care au întreținut și au profitat de haosul din sistemul actual, în zona Ministerului de Finanțe. Să ne amintim în acest sens semnalul de alarmă tras recent de George Maior, care a ”rectificat” cifrele voit edulcorate ale evaziunii fiscale pentru perioada de glorie a regimului Băsescu-Boc. Potrivit calculelor Consiliului Fiscal pe baza datelor furnizate de INS, evaziunea fiscală în perioada 2010-2012 ar fi fost de 14-15% din PIB, adică vreo 100 miliarde de lei, se arată într-un articol publicat de portalul stiripesurse.ro. Dar, evaluarea SRI contrazice aceste statistici cosmetizate și indică o evaziune reală de 35% în 2010, care a scăzut la 27% în 2012. În lumina acestor cifre, să ne mai întrebăm încă o dată, retoric, cine și de ce nu suportă usturoiul fluturat de noul ministru de Finanțe...