Iohannis alege dependenţa energetică

Urmare a deciziei unilaterale luată de Rusia în ceea ce priveşte livrările de gaze naturale înspre România, de câteva zile tema independenţei energetice a României a revenit în prim-plan. De fapt, în timp ce Moscova a început să se joace cu robinetul de gaze, subiectul asigurării consumului din resurse energetice interne a devenit extrem de stringent atât pentru România, cât şi pentru celelalte statele est europene.

În acest context, Klaus Iohannis a fost întrebat luni seară despre opinia sa legată de ce strategie energetică ar trebui să adopte ţara noastră. Răspunsul dat de lideru PNL a fost acela că, pe termen mediu şi scurt, România nu ar trebui să încurajeze exploatarea propriilor rezerve, cât să găsească surse alternative. Declaraţia liderului PNL nu este însă prima în care Iohannis s-a exprimat împotriva utilizării resurselor energetice neconvenţionale deţinute de România, în luna iunie el exprimându-se clar împotriva exploatării gazelor de şist.

Citeşte şi: Ponta vrea independenţa energetică a României şi Moldovei. Ce vrea Iohannis?

În contextul în care în majoritatea ţărilor care au teoretic posibilitatea de a fi independente energetic se discută despre dezvoltarea acestor capacităţi, afirmaţii de genul celor făcute luni de Klaus Iohannis sunt cel puţin iresponsabile. În loc să vorbească despre nevoia României de a fi pe picioarele sale din punct de vedere energetic, candidatul PNL la prezidenţiale discută despre nevoia de a importa din alte ţări. Cu alte cuvinte, în loc să scăpăm de dependenţa energetică faţă de Rusia şi să ne asigurăm consumul doar din surse interne, Klaus Iohannis vrea ca economia românească să depindă în continuare de energie importată.

Declaraţia liderului PNL trebuie privită şi în ceea ce priveşte impactul pe plan intern al implementării unui plan de genul celui propus de el. Problema legată de importul de resurse energetice alternative este legată în primul rând de costuri, care în final se văd în facturile plătite de populaţie şi, mai ales, de marii producători industriali. Cu cât aceştia din urmă au acces la resurse energetice provenite din surse interne şi mai ieftine, cu atât întreaga economie va fi mai competitivă.

Citeşte şi: Ce înseamnă independenţa energetică

Dincolo de mistificările din mass-media şi din societate, adevărul este că existenţa resurselor alternative de energie reprezintă pentru România o oportunitate greu de ratat într-un context internaţional şi economic precum este cel din prezent. Cel mai bun exemplu în acest sens este reprezentat chiar de Statele Unite ale Americii, care în prezent trec printr-o renaştere industrială datorată gazelor de şist. Pe cale de consecinţă, dacă propunerea lui Klaus Iohannis s-ar transforma în realitate, costurile producţiei industriale ar creşte şi, economia românească nu ar mai fi competitivă.

Astfel, devine evident că ideea lui Klaus Iohannis în legătură cu importurile de energie nu reprezintă decât o sugestie de pe urmă căreia România nu doar că nu ar avea nimic de câştigat, dar ar şi irosi o şansă de a juca un rol important în regiune. Afirmaţiile făcute luni de candidatul ACL ar trebui să ridice semne mari de întrebare legate cât de bine pregătit este domnia sa pentru o funcţie care are cele mai multe atribuţii în domeniul politicii externe, mai ales într-un context regional şi internaţional extrem de complex.