Iohannis, singura șansă a lui Băsescu să scape de dosarele penale

Fondul problemei, ce nu poate fi mascat, oricâte ”manifestații” pro-Iohannis ar fi plimbate cu autocarele ACL dintr-un oraș într-altul, este unul singur: lui Traian Băsescu i s-a apropiat funia de par. Era un moment previzibil și totuși l-a luat pe nepregătite pe președintele intrat în criză de mandat, cam în același fel în care îl ia sesiunea pe studentul nepregătit ce-și pasează mereu rezolvarea propriilor probleme până când sorocul examenelor bate la ușă. Când Traian Băsescu a câștigat prima oară președinția, avea agățate, coadă, câteva dosare: Flota, pasajul Basarab, casa din Mihăileanu. Traian Băsescu ținea discursuri lipsite de modestie despre lupta sa cu sistemul ticăloșit, deși toți șefii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), Daniel Morar și Laura Codruţa Kovesi, au dat asigurări repetate că procurorii vor relua anchetele în aceste dosarele când nu va mai exista imunitatea de care se bucură şeful statului. Între timp s-a dovedit că ”imunitatea” de care se făcea amintire era o invenție improvizată pentru liniștea și comoditatea personală a locatarului din Palatul Cotroceni. Și poate că această imunitate a fost cadoul otrăvit care l-a și pierdut într-un final pe Băsescu, provocându-i relaxarea studentului care nu crede la începutul semestrului că va surveni cândva și momentul glacial al examinării.

De la debutul ”popularului” Băsescu, preocupat să-și execute la intervale regulate băile de mulțime și până în prezent, când se vede nevoit să-l sprijine cu toate forțele chiar pe primarul de Sibiu pe care-l desființase cu superioară îngâmfare, nu cu mult timp în urmă, numărul dosarelor pare să fi scăpat de sub control. Traian Băsescu și mebrii familiei sale s-au căptușit cu atâtea probleme grave și acuze penale încât, oricât s-ar agita să le mușamalizeze, statistic este aproape imposibil să reușească cu toate. Să nu facem amintire de crize politice, cum ar fi Vila Dante și mai noua solicitare pentru ”împroprietărirea” după mandat cu nu mai puțin de trei imobile noi. Traian Băsescu are atâtea schelete și cazuri gravissime încât nu mai poate de la o vreme să mai închidă dulapul. Moșia de la Nana este aproape un caz nevinovat comparativ cu ce acuze oribile ies la iveală, abia acum, în cazul Omar Hayysam, caz ce depășește în gravitate chiar și implicarea prin fratele său în dosarul Bercea Mondialul.

În cazul jurnaliştilor Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, răpiți în 2005 și ținuți 55 de zile ostatici în Irak, Muhammad Munaf n-a fost doar un ghid ci și un martor incomod, care a văzut și ajuns să afle prea multe. Arestat de armata americană și acuzat de complicitate la răpirea jurnaliştilor, Mohammad Munaf urma să fie eliminat de tribunal irakian care l-a condamnat în 2006 pentru pretinsa complicitate la răpirea jurnaliștilor români. Din fericire pentru Munaf, Curtea irakiană de Casaţie a anulat sentinţa. Iar acum ghidul și martorul incomod a început să vorbească, spre disperarea omului din vârful piramidei puterii de la București. Intervievat la Sinteza Zilei, Munaf neagă orice implicare în răpirea jurnaliștilor români și arată totodată acuzator spre “Profesorul” despre care vorbea și Hayssam, omul care la acea dată conducea România.

„Am căzut într-un joc mare, între oameni mari, habar n-aveam ce se întâmpla”, a precizat Munaf care a detaliat și că din cei 12 milioane de euro plătiți de statul român ca răscumpărare, cel puțin 8-9 milioane de euro au fost furate. “Adevărul este la mine, tot adevărul este la mine”, a dat de înțeles Muhammad Munaf, acuzând același personaj, “profesorul”amintit și de Omar Hayssam, care este “persoana cea mai mare care conducea România”. După condamnarea lui Hayssam la 20 de ani de închisoare, pe surse s-a vorbit intens despre dispariția inexplicabilă a impresionantei sale averi, despre care s-a zvonit căar fi fost împărțită chiar în beneficiul celor care au monta și apoi mușamalizat ”răpirea” jurnaliștilor.

Chiar dacă cei implicați se feresc să-l numească, este deja clar pentru toată lumea că se cere anchetarea urgentă a acestui caz ale cărui implicații duc chiar spre președintele în funcție.

În aceste condiții, ”ghidul” Băsescu poate fi chemat cât de curând în fața Justiției, ca singurul ce cunoaște drumul exact de la ”Profesorul” meționat în cazul răpirii celor trei jurnaliști la ”Bătrânul” de la București, amintit în cazul Bercea Mondialu.

Scheletele din dulapul prezidențial al lui Băsescu sunt prea multe și singura șansă sigură pentru ca acesta să scape de socoteala în fața Justiției ar fi fost Elena Udrea. Dar cum protejata președintelui abia a reușit să obțină un rezultat politic mizer, de supraviețuire, Traian Băsescu se vede nevoit să înghită ”broasca” candidatului Iohannis, un personaj la fel de complicat și singurul dispus să negozieze orice și oricum-deși oficial insită că nu negociază nimic- pentru a ajunge la Cotroceni. În acest moment Iohannis este singura șansă de scăpare a lui Băsescu, să nu ne mirăm deci că președintele aruncă disperat în joc ultimele resurse și orice l-ar mai putea ajuta.