Lacrimile lui Băsescu: un scuipat în obrazul Justiției

Victor Ponta a avut privilegiul singurei declarații principiale, de factură occidentală și singurul discurs familiar Uniunii Europene: președintele să-și dea demisia pentru a permite Justiției să facă lumină în acest caz și pentru a elimina orice suspiciune de influențare a anchetei. Dacă nu o face, a răsucit premierul cuțitul în rana președintelui, împotriva lui Băsescu se poate declanșa a treia procedură de suspendare.

A doua declarație politică și lacrimogenă în același timp a fost dată de Traian Băsescu. O eschivă jalnică și la fel de compromițătoare precum acuza de luare de mită, la adresa sa și a fratelui său.

Nu ne interesează considerațiile filosofico-juridice ale lui Traian Băsescu despre raportul dintre independența Justiției și relațiile afective cu fratele său. Ne interesează ca acest personaj, care a încălcat de prea multe ori Constituția țării, care are consemnate în arhivele publice nenumărate discursuri ofensatoare la adresa magistraților și prin care a intervenit explicit în independența Justiției, să-și prezinte imediat demisia conform uzanțelor europene, pentru a permite desfășurarea anchetei. Faptul că în multe alte cazuri procurori și magistrați au fost înlăturați din anchete infinit mai puțin compromițătoare -repetăm, arhivele care documentează astfel de cazuri rup rafturile prin redacții- cât și detaliul alarmant că Băsescu a scos la pensie și a numit mai mulți magistrați și procurori, în două mandate decât cei doi președinți care l-au precedat, în trei mandate.

Cetățenii acestei țări nu au nevoie ca președintele, transpirat și înlăcrimat ca o vedetă de telenovelă, să dea voie din vârful buzelor Justiției să-l aresteze fratele său. Artizanul ”intifadei anticorupție” cu arestări pe bandă rulantă și condamnări fără probe, căruia i-au căzut victime doar proprii săi adversari, să se dea la o parte din calea Justiției. Asta vor românii, mai precis cei 7,4 milioane peste care tot Băsescu trimitea procurorii în 2012, să-i pedepsească pentru că au îndrăznit să-i ceară lui Vodă să plece de la Cotroceni. Lacrimile lui Băsescu sunt cele ale unui crocodil care a dat deja din coadă, dovadă agitația din jurul acestei anchete și felul confuz în care a fost împărțit cazul între DNA Constanța și DNA București. Lacrimile președintelui sunt un scuipat în obrazul Justiției române.

A treia declarație, răcnită prin ușa dubei, în poarta DNA, este scurtă, concisă și usturătoare pentru toate slugile regimului. Mizeria incredibilă a unei mite de două milioane de euro, aruncată din ograda famigliilor Anghel-Băsescu și în capul ”imaculatei” Kovesi, de la DNA, a ”eroicei” Livia Doina Stanciu de la ÎCCJ. Toate aceste personaje, care au răgușit tot recitând poezia patriotică a luptei anticorupție, de ochii și urechile Uniunii Europene, să-și respecte și să-și onoreze funcțiile pe care le ocupă, renunțând la ele. Căci numai după ce demisiile acestora vor fi depuse, Justiția va putea să-și îndeplinească rolul.