Luciditate în relația cu FMI: în sfârșit, un guvern cu capul pe umeri și sânge în instalație
Recentele cârcoteli ale opoziției pe marginea discuției cu FMI survin probabil pe fondul plictiselii provocate de prelungitele dezbateri despre congresul Elenei Udrea.
Măsura reducerii CAS, care a determinat amânarea discuțiilor până la toamnă, este semnul mult așteptat de români că, în sfârșit, avem un guvern în stare să-și mențină poziția verticală și să negocieze în interesul românilor, nu să ia poziția de drepți, cum făcea echipa jalnicului Emil Boc.
Bineînțeles că lăudătorii lui Băsescu au sărit imediat de un metru, zugrăvind o banală amânare în culorile apocaliptice al unui eșec de negociere cu FMI. Dar pentru aceștia, oricum ar fi dat-o guvernul Ponta, tot n-ar fi fost bine: dacă discuțiile se soldau cu semnarea unei noi scrisori de intenții, primul-ministru Victor Ponta ar fi fost crucificat pe motiv de slugărnicie în fața Fondului, de parcă ar putea cineva doborî recordul de obediență al lui Emil Boc. Dacă, așa cum este cazul acum, echipa Ponta a avut obiecții și s-a menținut pe poziții, aceleași bocitoare ale propagandei băsiste ne dau ca și îngropați din punct de vedere financiar și economic. Nimeni nu spune esențialul, care nu le convine, că în condițiile în care perspectivele de creștere economică plasează România pe poziții fruntașe, social-democrații lui Ponta se mai uită cu un ochi și la doctrina lor care le cere slăbirea poverii fiscale ce apasă mai ales pe românii nevoiași. Cât despre FMI, să fim serioși, o poziție fermă și argumentată este ultimul lucru pe care cetățenii români l-ar putea reproșa guvernului Ponta. Nimeni nu a sfidat FMI, nimeni nu a arătat ușa delegației, pur și simplu guvernul român a speculat poziția actuală, mai favorabilă economic, în interesul românilor. Nu se întâmplă absolut nimic, nu apare gaură în cer dacă nu se semnează o nouă scrisoare de intenție, ci doar se amână discuțiile până la toamnă.
Dar pentru echipa lui Băsescu, care cu o mână lua zece piei de pe spatele românilor în timp ce Udrea împărțea milioanele de euro iar Boc plimba delegația FMI la ”una mică” pe la munte, toate acestea trebuie să fie blamabile și trebuie să fie ilustrate ca începutul sfârșitului pentru alianța Victor Ponta. Noi înțelegem că acest tablou apocaliptic reprezintă interesul electoral al unei tabere politice care a performat prea puțin în ultimele confruntări electorale, dar chiar și așa, cu toate acestea nu putem pur și simplu ignora toate rapoartele economice favorabile referitoare la România, consemnate de cele mai oneste voci din Occident. Pentru aceste entități, care monitorizează atent evoluția economico-financiară a României, prea puțin contează că Iohannis nu are șanse reale iar Udrea nu rezistă nicio o lună în campanie directă...