Noul Cod penal intră în vigoare. Adevărurile noului Cod penal

La fel cum Victoria Nuland a venit în România ca să urecheze Guvernul USL, dar singurul urecheat a fost Băsescu, la fel cum raportul MCV urma să fie dezastruos, dar străinii recunosc progresele făcute de România pe baza lui, aşa şi intrarea în vigoare a Noului Cod penal şi Cod de procedură penală vor da Justiţia peste cap. Cel mai amuzant este faptul că vocile care critică cu vehemenţă această intrare în vigoare, sunt aceleaşi care l-au adoptat în urmă cu 4 ani şi jumătate, adică Macovei şi restul găştii din PDL de atunci, deoarece unii au mai fugit prin alte părţi, pe la tot felul de mişcări şi forţe.

Mai amuzant este că, în timp ce Macovei spune că DIICOT este foarte îngrijorată de intrarea în vigoare a noilor coduri, şi ar dori amânarea lor până la 1 septembrie, consilierul procurorului şef al DIICOT, judecător dr. Mihail Udroiu, acordă interviuri în care afirmă contrariul, şi anume că toată lumea este pregătită pentru noile proceduri şi norme penale.

Sâmbătă, 1 februarie, putem spune că vom asista la un moment istoric pentru justiţia românească, având în vedere că ultima oară când au intrat în vigoare simultan două coduri a fost în anii 1800. Din acest motiv, este normal să existe anumite temeri în sistem, în special cele legate de aplicarea legii penale mai favorabile, unde discuţiile existente sunt mai degrabă teoretice, având în vedere că România nu a mai experimentat o schimbare majoră de substanţă a legii penale. Dar pentru ca această tranziţie să fie una uşoară s-a ocupat Institutul Naţional de Magistratură, care de mai bine de un an a organizat cursuri de pregătire pentru magistraţi, în cadrul cărora a fost analizată legea penală mai favorabilă. Din acest punct de vedere, sistemul este pregătit pentru aplicarea noilor coduri, iar dacă vor exista probleme, există procedura întrebării prealabile, prin care se poate apela la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce va asigura o interpretare unitară a legii.

O altă nemulţumire exprimată de contestatarii noilor coduri, este legată de faptul că interceptările telefonice vor putea fi făcute doar după începerea urmăririi penale, ceea ce în cazul miniştrilor parlamentari presupune avizul Camerei din care fac parte. Acest lucru înseamnă că aceştia vor şti că pot fi interceptaţi, ceea ce face procedura inutilă. Această ipoteză este una falsă, bazată pe o interpretare greşită a legii. Noul cod de procedură penală a fost creat luând în calcul jurisprudenţa CEDO, iar în ceea ce priveşte interceptările, lucrurile nu sunt cu mult diferite faţă de vechiul cod.

Diferenţa este că, într-adevăr, acestea pot fi făcute doar după începerea urmăririi penale, dar spre deosebire de vechiul cod, nu mai există actele premergătoare. Practic, conform noului cod, urmărirea penală poate fi începută mai întâi faţă de faptă, nu faţă de persoană, ceea ce înseamnă că nu trebuie înştiinţat nimeni. De exemplu, procurorul, pe baza unei sesizări, începe urmărirea penală cu privire la faptă, strânge probe, inclusiv interceptări, după care, atunci când are suficiente dovezi şi suspectează o persoană că ar fi autorul faptei, dispune continuarea urmăririi faţă de acea persoană. Asta înseamnă că atunci când va fi sesizat Parlamentul, în cazul miniştrilor parlamentari, vor exista deja suficiente probe împotriva acestora, inclusiv interceptări. Sigur, minciuna că miniştrii nu vor mai putea fi ascultaţi, şi vor avea un fel de imunitate, este mai uşor de înţeles decât această explicaţie destul de greu de digerat de cetăţeanul simplu, care nu cunoaşte normele procedurale sau termenii juridici.

O altă temere exprimată de societatea civilă, şi minciună folosită de propagandişti, este cea legată de faptul că noul Cod penal prevede pedepse mult mai mici. În realitate, vechiul Cod avea limite de pedepse mult prea mari, care nu erau niciodată aplicate. De exemplu, există infracţiuni cu pedepse cu închisoarea cuprinse între 3 şi 15 ani, dar pentru care nu a pronunţat nici un judecător, niciodată, pedeapsa maximă, iar de cele mai multe ori pedepsele sunt în jurul a 5 ani. În astfel de cazuri, care mai era rostul unei asemenea limite superioare?

Pedepsele au fost aşadar modificate doar pe hârtie, deoarece în practică vor rămâne la fel. Tot legat de pedepse, este adevărat că unele infracţiuni, dacă sunt săvârşite de persoane care nu au mai comis alte fapte penale în trecut, sunt sancţionate mai blând. Acest lucru nu este valabil şi pentru recidivişti, care vor avea parte de pedepse mai mari decât în prezent. La fel se întâmplă şi în cazul concursului de infracţiuni, unde va exista obligaţia aplicării unui spor de pedeapsă de o treime.

Este normal să existe temeri, oamenii sunt fiinţe reticente la schimbare, mai ales când aceasta este una majoră, dar aceleaşi temeri au existat şi anul trecut, când a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă. Cu toate acestea, la aproape un an de la acel moment, n-am văzut să existe blocaje în justiţie. La fel se va întâmpla şi acum. Va exista probabil pentru câteva luni un volum mai mare de muncă pentru magistraţi, dar apoi lucrurile se vor regla. Cât despre cei care nu mai pot de dragul Justiţiei şi caută să o protejeze, credeam că au învăţat până acum că Justiţia nu mai are nevoie de „protecţia” lor, deoarece poate să îşi poarte şi singură de grijă.