O nouă sfidare. Iohannis nu a fost șoferul cumpărătorilor de copii, ci șoferul traducătorarei

După procesul de la ICCJ, care ar putea să se termine mult mai repede decât se anticipase inițial, cât și după neclaritățile legate de averea persoanlă, un nou scandal este pe cale să îl afecteze pe Klaus Iohannis. Astfel, candidatul ACL este acuzat că împreună cu soția sa, Carmen, ar fi întermediat imediat după 1990 înfierea unor copii către un cuplu canadian, despre a căror soartă nu se mai știe nimic de 14 ani. În plus, în perioada în care s-a făcut adopția, soția sa era profesoară de engleză la Școala Specială din Sibiu, în timp ce Iohannis devenise inspector școlar. Astfel, cei doi aveau acces la situația copiilor cu probleme din județ, ce puteau fi dați spre adopție în contextul confuz din acei ani.

Un alt element curios este și că prezidenţiabilul liberal nu a dezminţit, nici până în acest moment, implicarea să în cazul adopţiilor internaţionale al fraţilor Iliuţ. Dimpotrivă, Klaus Iohannis a declarat că a fost şoferul familiei canadiene care a adoptat cei trei copii, în vreme ce soţia a fost traducător pentru aceştia. „Rolul pe care l-am avut eu și soția mea a fost unul minor. Am fost contactați de un fost coleg al soției, care știe limba engleză, dacă am fi dispuși să traducem o discuție”, a declarat Iohannis.

Citeşte şi: Iohannis nu este o victimă, ci un fost șofer implicat în adopțiile de copii

Tot acest scandal nu reprezintă însă ceva nou în spațiul public românesc, în 2004 Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din cadrul Camerei Deputaților a discutat întreaga situație și audiat-o pe bunica copiilor. Ea a acuzat presiunile făcute de actualul candidat al ACL în vederea obținerii consințământului ei pentru adopție. La respectivele ședințe a fost chemat și Iohannis, însă el  a acţionat într-un mod sfidător şi refuzat să participe, știind că legea nu-l obligă să se prezinte dinaintea unei comisii parlamentare.

În schimb, explicațiile pe care Klaus Iohannis le încearcă acum sunt la fel de puțin plauzibile precum cele legate de averea sa. Edilul Sibiului a declarat în repetate rânduri că în cazul adopției respective el a fost doar un simplu şofer pentru soţia sa care a tradus mai multe acte și discuții. Însă pe măsură ce analizăm detaliile întregii afaceri este greu de crezut că implicarea sa s-a rezumat doar la atât.

Admițând că adopția s-a făcut legal și că rolul domnului Iohannis a fost unul marginal, atunci de ce domnia refuză în continuare să explice până unde s-a implicat și care au fost beneficiile pe care le-a obținut din toată afacerea? Mai mult, liderul PNL încearcă acum să se disocieze și mai tare de întreaga situație, din șoferul canadienilor, el susținând în prezent că a fost dor șoferul soției sale.

Citeşte şi: Iohannis și problema copiilor adoptați. O chestiune de moralitate

Klaus Iohannis și-a făcut deja un renume din explicațiile și răspunsurile neadecvate pe care le dă mai ales atunci când vine vorba de subiectele cu adevărat periculoase pentru imaginea sa. Însă, modul în care discută despre afacerea controversată a traficului de copii parcă întrece toate afirmațiile despre averea făcută din meditații și ciocolata primită din Germania, ridicând semne suplimentare de întrebare în legătură cu trecutul prea puțin cunoscut al candidatului dreptei la prezidențiale.