PDL se distanţează şi mai mult de Băsescu

Faptul că PDL a fost, timp de multă vreme, la dispoziţia şefului statului şi modul în care Emil Boc nu a făcut decât să pună în aplicare în mod orbeşte hotărârile luate de Cotroceni sunt elemente care au influenţat decisiv evoluţia democrat-liberalilor după pierderea puterii.

Lipsa de coerență a opoziţiei din România este cauzată şi de faptul că, după Congresul PDL din martie, Traian Băsescu a vrut să creeze o nouă formațiune loială, inclusiv destructurând fostul său partid. Nemulţumit că democrat-liberalii nu au ales-o în fruntea lor pe favorita sa, Elena Udrea, preşedintele a încercat să facă din Mişcarea Populară o alternativă la PDL, încercare care până în prezent a eșuat.

În acest context, noii lideri ai PDL, în frunte cu Vasile Blaga, au încercat să se distanţeze de preşedintele Băsescu şi să transforme partidul, grav afectat de pierderea puterii şi de rezultatul înregistrat în alegerile din decembrie 2012, într-unul capabil să prezinte o alternativă la actuala putere. Aceste două obiective sunt complementare, din moment ce actuala conducere a PDL consideră, parţial uitând rolul democrat-liberalilor în implementarea măsurilor de austeritate comandate de la Cotroceni, că Traian Băsescu a adus partidul în starea din prezent.

Acest punct de vedere reiese inclusiv din declaraţia făcută duminică de către primarul municipiului Târgu Mureş, democrat-liberalul Dorin Florea considerând că partidul trebuie să se profesionalizeze şi să devină capabil să vină cu propuneri de politici. Mai importantă este însă remarca edilului conform căreia a venit timpul ca PDL-ul să fie singur şi să nu mai aștepte să i se facă temele de la Cotroceni. O declaraţie mai clară a faptului că o parte importantă a membrilor PDL vor să se rupă definitiv de Traian Băsescu nici că se putea, din moment ce, în anii în care s-au aflat la guvernare, partidul şi premierul Emil Boc nu au făcut altceva decât să urmeze orbeşte programele trasate de preşedintele Băsescu. Desigur, pot exista elemente comune între discursurile şi propunerile venite dinspre PDL sau Palatul Cotroceni, din moment ce atât Traian Băsescu cât și democrat-liberalii provin din aceeşi zonă ideologică şi împărtăşesc aceleaşi valori, dar asta nu înseamnă că tot ce spune președintele trebuie să mai fie pe viitor literă de lege în Modrogan.

O altă manieră de distanţare faţă de Traian Băsescu este constituită şi de alegerile interne, în urma cărora conducerea PDL speră să aibă un candidat legitimat de marea masă a membrilor de partid. Despre competiţia internă trebuie precizat că este gândită în primul rând să crească vizibilitatea partidului în mass-media, prin organizarea mai multor tururi de scrutin în diferite regiuni geografice, iar sprijinul de care Cătălin Predoiu se bucură din partea lui Vasile Blaga face ca rezultatul final să fie unul previzibil. Însă, faptul că prinicipalul contracandidat al lui Predoiu, primarul Aradului Gheorghe Falcă, este reprezentantul aripii din PDL încă loiale lui Traian Băsescu a transformat alegerile interne din interiorul formațiunii democrat-liberale şi într-o discuţie despre relaţia partidului cu preşedintele României.

Într-un discurs recent, Cătălin Predoiu a apreciat că următorul preşedinte al României trebuie "să fie și jucător puternic, ferm, și mediator, în funcție de situație, în funcție de subiect", declaraţie ce reprezintă un atac indirect la modul în care preşedintele s-a comportat în ultimii ani. Faptul că viitorul prezidenţial al PDL critică comportamentul lui Traian Băsescu, care s-a folosit în mod constant de funcţie pentru a realiza în primul rând interesele sale politice, este semnificativ. Predoiu vrea astfel să propună un model alternativ la stilul coflictual caracteristic mandatelor lui Traian Băsescu, recunoscând indirect cât de păgubos este acest model atât pentru formaţiunea politică din care preşedintele provine cât şi pentru politica românească în general.

Tot de legitimarea lui Predoiu în postura de candidat al PDL la prezidenţiale se leagă şi o altă miză importantă a lui Vasile Blaga: unificarea dreptei. Discuţia despre utilitatea unei mari alianţe de dreapta este mai veche, ea apărând la momentul la care liderii partidelor apărute după alegerile parlamentare  din 2012 şi-au dat seama că nu au forță suficientă pentru a merge în fața electoratului pe propriile picioare. În condiţiile în care aceste partide sunt insignifiante din punct de vedere electoral, Traian Băsescu a inaugurat retorica unei mari alianţe de drepta care, desigur, să îi fie subordonată în primul rând domniei sale. Dorind să se distanţeze de preşedinte, pentru Vasile Blaga sabotarea acestui proiect devine astfel o miză importantă, mai ales că partidul condus de domnia sa nu are nevoie de PMP sau FC la fel de tare pe cât au acestea de PDL. Răspunsul liderului democrat-liberal la propunerea lui Mihai Răzvan Ungureanu de a construi un Bloc al Unităţii Naţionale înainte de europarlamentare este o dovadă a acestei strategii.

Într-o declaraţie făcută miercuri, Vasile Blaga nu a exclus participarea PDL la o alianţă a partidelor de dreapta, adăugând însă că democrat liberalii vor merge singuri la europarlamentare. Aprecierile lui Blaga despre discuțiile privind un candidat comun la prezidenţiale au mai degrabă o valoare imagologică, din moment ce este evident că PDL-ul înceracă de acum să le impună şi celorlalte partide nu doar candidatul lor la prezidenţiale ci şi condiţiile generale ale alianţei. Altfel spus, Vasile Blaga supralicitează, mizând pe faptul că Traian Băsescu și restul formațiunilor de dreapta nu vor accepta condițiile impuse, iar în acest context, PDL-ul va fi liber să refuze alianța girată de liderul de la Cotroceni.

Faptul că Traian Băsescu a fost şi este dispus, în numele supravieţuirii proprii, să distrugă un partid care i-a fost loial de-a lungul timpului este ilustrativ pentru cât de cinic se comportă preşedintele României ca politician. Pentru PDL, direcţia inaugurată la congresul din martie este una clară, democrat-liberalii încercând să se distanţeze definitiv de liderul de la Cotroceni, dar nereuşind până în prezent să realizeze sută la sută acest lucru.

În clipa în care relaţia dintre Traian Băsescu şi PDL se va termina definitiv, preşedintele se va găsi cu adevărat singur, Partidul Mişcarea Populară dovedindu-se deja un mare eşec. Rămas fără niciun fel de sprijin, Traian Băsescu nu va mai putea să rămână în prim planul politicii din ţara noastră după terminarea mandatului, aşa cum a declarat chiar el că vrea. Această situaţie va reprezenta mai mult ca sigur finalul meschin al unei cariere politice atât de controversate precum cea a preşedintelui României.