Și MRU învelea frumos ciocolata în staniol…

Demersul este chiar amuzant, în sensul în care, din punct de vedere politic MRU este perceput ca băiatul de mingi la care Băsescu a fost nevoit să renunțe, pentru că era mult prea neîndemânatic. Despre ce ar putea să discute MRU cu Blaga, când acesta din urmă tocmai l-a tăvălit public pe președinte de câteva ori, pe tema Antonescu-președinte, cu atât mai mult cu cât trâmbițata unificare se referă la microformațiuni politice care, comparativ cu PDL, așa descentrat cum apare după episodul electoral 2012, par simple insigne la reverul purtătorilor de cuvânt ale acestora.

Încercăm să ne punem în locul Buldogului liberal-democrat și realizăm că MRU îi poate trezi tot atâta interes cât poștașul care-și riscă turul nădragilor când aduce corespondența zilnică. Să presupunem situația ideală, vine MRU și ridică respectuos două degete, cerând fuziunea imediată și necondiționată cu PDL. Nici măcar asta nu-l mai poate emoționa în prezent pe Blaga. MRU pur și simplu se află-n treabă și pierde timpul, semnalând de zor că nu are luciditatea necesară pentru a recunoaște măcar o conjunctură politică, cu atât mai puțin dexteritatea necesară să și profite de aceasta. Ca o mențiune de infotainment, MRU a mai declarat și că Summit-ul româno-chinez nu e al premierului Ponta, ci opera sa personală, uitată probabil la plecarea intempestivă din Palatul Victoria, împreună cu alte dosare, în vreun sertar.

Nu știm dacă efemerul premier MRU a apucat să depună vreo sesizare la Biroul Obiecte Pierdute, ceva de genul „pierdut Summit, declar nul”, sau are de gând să-i ceară oareșce drepturi de autor premierului USL. Cert este că nutriționiștii ar trebui să consemneze că în carnea vitei de Kobe, în afară de cantitatea crescută de carnitină, cu siguranță se mai află ceva principii active și miraculoase, absolut necesare pentru ca MRU să poată face în 78 de zile, precum Făt-Frumos din poveste, ce altora nu le iese decât după ani de activitate laborioasă.

Chiar ne întrebăm de ce nu conținea și lecitină gustarea campionilor din dieta premierului, care a reușit după efortul său titanic, de două luni și jumătate, să uite în urma sa două dosare. Unul privind relațiile de coeziune și al doilea privitor la găzduirea Summit-ului și ambele făcute de MRU cu o singură mână, cu cealaltă fiind prea ocupat să certe populația troienită, că nu dinamitează sloiurile de gheață cot la cot cu armata. Pesemne că harnicul premier mai executa la desert și niște ciocolată, la a cărei poleială mai împachetează de zor, în virtutea inerției, și în prezent...