Pe cine i-ați ”rupe”, domnule Iohannis? Pe românii care nu vă vor?

Când Traian băsescu a câștigat alegerile, i-a scăpat acel celebru ”un fleac, i-am ciuruit”, care anunța perpetuarea unui ingrat regim conflictual, bazat pe intrigi și dezbinarea românilor. ”Fleacul” la care făcea referire Băsescu atunci s-a transmis neatins în timp și-n discursul lui Klaus Iohannis, care considera în public că „dacă votul ar fi fost organizat în condiții normale îi rupeam”. ”Fleacul” suntem noi, toți ceilalți, care nu am fost de acord cu revenirea lui Băsescu în 2009 și nu suntem de acord cu Iohannis la Cotroceni în 2014. Un ”fleac” care-i include desigur și cealaltă jumătate a României care, dintr-un motiv sau mai multe, a ales să nu-și exprime votul. Acest ”fleac” reprezintă deci mai mult de jumătate din populația cu drept la vot a României, oameni ca mine și ca tine, care sunt beneficiari și ei ai Constituției pe care Iohannis o ignoră atât în litera ei cât și în spiritul care-i impune să fie un președinte al tuturor românilor.

Pe cine vrea să rupă Klaus Iohannis? Este aproape irelevant de realizat. Scăparea în legătură cu care Victor Ponta a declarat că Iohannis „a gândit în germană și i-a ieșit în română”, nu dovedește decât că toate bănuielile referitoare la o continuitate Băsescu-Iohannis sunt întemeiate. Au fost niște biete minciuni toate încercările lui Iohannis de se dezice de rolul ”președintelui jucător”. Un președinte arbitru, cum se pretinde că dorește să ajungă Iohannis, nu rupe pe nimeni. Uitați-vă spre Ungaria vecină. Pe cine ”rupe” președintele maghiarilor, dr. Áder János ?

Citește și: Din semnalele publice, Iohannis ar dori dezbaterea într-una din cele șase case, moderată eventual de soție

Ce a spus Iohannis este o prostie incomensurabilă, indiferent în ce limbă a gândit-o sau a spus-o. Un președinte partizan încalcă la fel de grav neutralitatea și nevoile de mediere ale societății, indiferent în ce limbă gândește, când declară ca pe stadion, la o pauză de scandat, că i-ar rupe pe adversari.

Pe ultima sută de metri, inevitabil, Klaus Iohannis își dă arama pe față: dacă va câștiga va fi preocupat mai mult să câștige cu orice preț – exact ca Băsescu – să-și înfrângă adversarii și prea puțin se va preocupa să-i reprezinte pe români, să medieze și să garanteze buna funcționare a instituțiilor statului. Intransigența lui Klaus Iohannis, care i-ar fi rupt pe adversari iar în turul doi ”nu negociază cu nimeni” nici măcar nu este una germană ci mai degrabă este fanatism de factură nord-coreeană.