Pe urmele germanilor din nordul Dobrogei. Decăderea şi renaşterea unui MONUMENT
Germani Dobrogea. Pe drumul ce pleacă din Tulcea către Murghiol, spre inima Deltei, se află un sat, Malcoci. Este primul care îţi iese în cale. Urbea este prăfuită, sărăcăcioasă şi prea puţin ştiută pentru istoria ei. Malcociul tulcean a fost construit de nemţii veniţi din Alsacia în secolul XIX. Numele localităţii vine de la Malkotsch care înseamnă german dobrogean. Azi urmele fondatorilor s-au cam şters.
Biserica catolică Dobrogea. Pe vremea ministeriatului Elenei Udrea la Ministerul Turismului, la intrarea în Malcoci a fost instalat o placă: "Vizitaţi Biserica germană de la Malcoci". Mai mergi câţiva metri şi ai să o vezi. E impunătoare, suită pe o culme dar stă să cadă. Treci peste un drum prăfuit şi intri într-o curte iar prima gazdă a locului este o capră legată care se zbenguie alandala, forţată de limite. Turnul de la intrare pare bine conservat însă odată ce intri în clădire ai să observi că tot acoperişul este prăbuşit şi impresia generală e că la orice adiere de vânt tot edificiul va claca.
Construcţia de la Malcoci datează din 1880, fiind construită de familiile germane venite în nordul Dobrogei. În 1940, acestea au fost alungate în Germania nazistă sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich). Enoriaşii au dispărut iar biserica a fost părăsită. La fel şi casele de odinioară. Pe drumul bisericii, plin de praf, se mai observă azi doar o singură locuinţă care poartă ceva din vremurile vechi. În rest, satul s-a românizat.
Citeşte şi: Ce decizie FĂRĂ PRECEDENT este dispusa să ia Biserica Catolică
Dând târcoale încolo şi în coace prin curtea bisericii, eşti abordat de un om timid care te invită în locuinţa alăturată. Este casa parohială acolo unde au fost strânse toate obiectele de valoare din biserică şi unde se ţin slujbele de la sfârşitul fiecărei săptămâni. De la Tulcea vine preotul Ion Lunganu.
Mult timp, speranţele puţinilor enoriaşi în ceea ce priveşte refacerea lăcaşului au fost lasate de izelişte. La Sulina s-a reuşit. De ce nu şi aici? Vestea cea bună a venit. Ministerul Culturii din Germania va aloca în două tranşe, începând din această toamnă, 120.000 de euro pentru refacerea bisericii.
Unul dintre arhitecţii care se va înhăma la reabilitarea construcţiei este neamţul Sebastian Szaktilla. „Sperăm ca în toamna acestui an, după ce am făcut activitate de lobby, să pregătim cererea către Ministerul Culturii din Germania, cu speranţa că în 2015 începem prima etapă. Doar zona altarului va fi acoperită; peste un timp, când identificăm alte surse de finanţare, putem continua cu un alt proiect, pentru acoperiş integral. Pardoseala interioară va fi amenajată concav, în aşa fel încât apa şi zăpada să se scurgă spre exterior; pereţii vor fi consolidaţi, dar prin metode minimaliste: fără beton, fără fier, ci doar din mortar, zidărie, lemn. Deocamdată, banii provin numai din partea germană, în sumă fiind incluse şi cheltuielile pentru proiectare. Vrem să facem treabă bună, printr-o soluţie inteligentă, cu materiale tradiţionale. «As much as necessary, as little as possible», cum se spune”, a declarat acesta.
Casa din apropierea bisericii - este singura care mai aminteşte, alături de lăcaşul de cult, că în nordul Dobrogei au fost şi germani.